"Orice creaţie se naşte dintr-un plâns şi o tăcere"

Luna aceasta Constantin Noica ar fi implinit un secol de viata. Din pacate s-a stins in 1987 la Paltinis.
Poate ca cele cateva randuri scrise de marele filozof vor lumina zilele noastre relativ monotone:

"Dacă iubiţi muzica - pierderile, curgerile, creşterile; dacă vă plac geometria şi rigoarea, fără să vi se împietrească inima şi mintea; dacă aveţi un dram de nebunie şi un munte de măsură - veţi întâlni, cândva, filozofia."

"Ce nu ştiu pedagogii şi ştie bunul-simţ românesc: "Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă". Însetează-l întâi. Pune-l în situaţia de a ţi-o cere. Şi pe urmă spune-i - dacă ai de spus ceva."

"Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă eşti fericit"

"Înţelepciunea? Este o stare sau un demers, în speţă unul de armonie, echilibru, măsură. Se poate vorbi de esenţa, firea ei, dar nu de adevărul"

"Nu-i nimeni vinovat de neîmplinirile noastre. Limitele interioare sunt mai dureroase decât orice limită exterioară."

"Oamenii se definesc după felul cum se pierd."

"Omul care ştie să fie singur, acela te înţelege cu adevărat, acela care te iubeşte
cu adevărat. Celălalt, prea aproape, îţi ţine doar umbră."

"Orice creaţie se naşte dintr-un plâns şi o tăcere."

De cate ori am ocazia sa citesc sau sa aud vorbindu-se despre marile noastre valori culturale simt o imensa fericire ca exista,dar am si cel putin doua dureri.
In primul rand pentru faptul ca putini sunt interesati de aceste valori, pentru ca asa cum scriam in alte postari altele sunt acum prioritatile, apoi ma doare pentru ca aceste valori nu pot fi cunoscute si mai ales intelese de cei care ne viziteaza tara.

In privinta interesului romanilor in general fata de valorile romanesti, s-a scris foarte mult, s-a vorbit si mai mult dar nu s-a schimbat nimic; continuam sa avem un imens potential cultural, o imensa mostenire culturala care incepe sa iasa mai mult la iveala dupa 1989, iar noi in loc sa fim insetati de cunoastere ignoram totul ca si cum nici n-ar exista. Ma inspaimanta aceasta ignoranta, cu atat mai mult cu cat alternativa gasita nu este una superioara, nici macar similara...
Ma intreb cum poti trai acum, cu pretentia ca esti "cineva" si sa nu te intereseze deloc mari nume ( e greu sa-i pun intr-o ordine sau sa epuizez enumerarea): Constantin Noica, Mircea Eliade, Petre Tutea, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Lucian Blaga si atatia altii. Am amintit doar cativa dintre cei care au fost marginalizati in timpul comunismului si care au fost inchisi sau urmariti toata viata de fosta Securitate.
Si acum cand suntem liberi si putem sa aflam mai multe despre ei, EI care au pastrat in scrierile lor nucleul adevarat al notiunii de VALOARE, noi indreptam privirile noastre si atentia spre kitsch, spre obscen, spre suficienta spre catarare pe cadavre.

Spuneam ca mi se pare la fel de frustrant faptul ca de cate ori vin oameni din alte colturi ale lumii, traiesc mari surprize din cauza diferentelor pe care le intalnesc aici. Incercand sa explic celor cativa cu care intru in contact, avand cu unii o relatie de reala prietenie, simt imensul regret ca nu le voi putea niciodata descrie frumusetea gandirii atator si atator oameni de valoare (despre care am scris mai devreme) pentru simplul motiv ca nu stapanesc atat de bine o limba straina incat sa exprim acele simboluri din limba romana, apoi pentru motivul ca nu le pot oferi carti traduse din acesti autori.
Si atunci cunoasterea celor ce viziteaza Romania ramane una superficiala, incompleta
si limitata la sursele care sunt mai la indemana (nu totdeauna avizate).

Cine?
de Constantin Noica

"Cine
a văzut ceva
şi
n-a orbit?

Cine ştie
cu adevărat
un lucru
şi
mai poate
să-l spună?

Cine
a întâlnit adevărul,
un
adevăr oarecare,

Şi
n-a fost
strivit
de
el?"