Numar zilele inca de la inceputul lunii, asteptand nu cu bucurie vreun eveniment, ci cu mare durere, ziua de 30 septembrie cand era aniversarea mamei mele dragi. Nu pot sa nu-mi amintesc cu cata speranta numara lunile (atunci mai erau patru si pareau atat de usor de trecut) pana la aceasta sarbatorire. Iar eu speram atat de mult sa fie asa ca in fiecare an, alaturi de cei cativa oameni atat de dragi ei, amintindu-si momente nostime adunate in atatia ani.
Dar n-a fost sa fie asa, maine nu va fi cu noi iar eu nu pot avea decat o mare durere pe care trebuie sa o duc.... ca atatea altele.
Adevarul este ca trebuie sa mai treaca timpul.....
A venit toamna....
