Doamne, cum se poate schimba viata unui om in cateva secunde, minute. In bine sau in rau!
Acum o saptamana eram fericiti de caldura cu care ne intalneam dupa 26 de ani cu toti colegii: ne simteam prieteni de o viata, chiar de mai demult...
Si scriam pe blog despre asta, de faptul ca desi au trecut atatia ani peste noi, acum ne suntem prieteni la bine si la greu.
Astazi am aflat ca tocmai urmeaza sa ne fim alaturi la o mare durere a unuia dintre noi: Lucian!
Stiu ca este greu chiar si sa spun motivul durerii: moartea unui copil ingenuncheaza cele mai puternice caractere!
Si cu adevarat telefoanele au inceput sa sune si am simtit aceeasi solidaritate...
Maine si apoi joi ne vom intalni mai tristi decat am fost vreodata! Fiecare am avut cate o lovitura de la soarta, mai grea sau mai mica, in fond cine poate sa stie cantitatea de durere ca efect al unei tragedii?
La intalnirea de acum o saptamana am stiut ca aveam patru colegi care au trecut prin foc si care incearca acum sa renasca din propria cenusa: Daniela, Tucu, Doina si Carmen.
Acum si Lucian...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu