Ca si anul trecut, cand am ajuns pentru prima oara la Sihastria-Sihla-Secu, am simtit si acum implinire sufleteasca si o mare bucurie!!!!!
De fapt dupa Sihastria mi se parea ca excursia putea sa ia sfarsit, pentru ca este acolo asa o incarcatura de frumos incat este suficient, mai mult aproape ca nu se poate. Acesta este sentimentul meu poate si pentru ca ma simt foarte aproape de PARINTELE CLEOPA. Din pacate nu l-am intalnit in timpul vietii, dar chiar si acum parca se simte ceva din prezenta lui in fiecare loc frumos de acolo.
Sigur ca si drumul prin padure de la schitul Sihla pana la pestera Sf. Teodora este minunat, as gresi sa nu-l amintesc pentru ca sunt niste peisaje absolut minunate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu