Desi ar trebui sa scriu despre inceputul anului scolar, astazi fiind prima zi de scoala din acesta, simt nevoia sa scriu despre cu totul altceva. Tot despre un inceput, dar un inceput al meu personal.
Saptamana trecuta a fost una din cele mai dificile saptamani ale acestui an: zile dificile am mai avut, dar fiecare zi dintr-o saptamana sa fie dificila, este ceva destul de rar...
Fapt este ca a trebuit sa iau o decizie foarte importanta privind viitorul meu profesional. A cata oara in ultimii 19 ani?!
De data aceasta a fost mai dificil pentru ca implicatiile sunt atat de natura sufleteasca cat si materiala, familiala, profesionala, etc
M-am hotarat sa fac o facultate pe care probabil ar fi trebuit sa o fac mai demult: Psihologia.
Greutatea a venit din cauza ca deodata m-am simtit ingrozitor de singura in fata acestei decizii, ingrozitor de nesigura pe mine si foarte trista: la varsta mea nu esti pregatit sa te plafonezi pentru ca te simti inca suficient de tanar, dar nici nu esti suficient de pregatit sa iei viata in piept cum ai fi luat-o cu 20 de ani in urma.
Asa incat mi-am pregatit dosarul, ca un elev sarguincios ce sunt, dar cand sa plec la inscriere mi-as fi dorit foarte mult sa nu fiu singura: sa fie lasitate, sau slabiciune??? Nu stiu ce a fost dar reactia mea a fost una de retragere. Nu am mai vrut sa plec.
Pana la urma m-am dezamagit pe mine insami!
In orice caz, in dimineata in care trebuia sa fiu plecata primesc telefon de la fetita prietenilor la care trebuia sa locuiesc la Iasi.
Ea m-a hotarat pe loc sa iau ultimul tren si sa plec, chiar si singura. Dar pana la urma nu am fost singura pentru ca a venit cu mine Serban.
De ce am povestit toate astea: pentru ca a nu stiu cata oara mi se intampla ca in ultimul moment sa apara cineva sa ma scoata dintr-un mare greu.
Si sunt sigura ca nu numai mie mi s-a intamplat asa ceva.
Cand crezi ca totul s-a sfarsit, ca nu mai ai nicio speranta, apare acel Ceva sau acel Cineva care te ia de mana si te trece dincolo de greul care te apasa.
Iata-ma acum intoarsa de la Iasi, mult mai relaxata si foarte multumita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu