Intre lumina si intuneric

De multe ori ma intreb de ce privind oamenii de pe strada, in orice moment al zilei, vezi mereu aceleasi feţe triste, preocupate, nervoase, putin amabile si foarte rar feţe luminoase, deschise, relaxate.
Inexplicabil este ca de foarte multe ori chiar si tinerii, adolescentii sunt la fel de incruntati si preocupati si prea putin stralucitori.
Sa incerc o explicatie?
Cred ca traim intr-o tara unde chiar daca batem recordul la bancuri, suntem de fapt tristi, cinici, sarcastici. Mereu preocupati de bani, mancare, haine, masini, case, am uitat sa traim cu adevarat, am uitat ce este cu adevarat important: sa fim relaxati, sa fim optimisti, sa credem in noi si in Bine si in adevarata valoare a unui om: lumina din sufletul lui! Am uitat sa fim fericiti pentru lucruri marunte!
Cunosc oameni remarcabili sau doar simpli oameni care prin simpla lor prezenta imi lumineaza sufletul si ziua.

Cunosc si persoane cu nenumarate calitati dar care prin simpla lor prezenta imi creeaza un mare disconfort si chiar o oboseala pana la epuizare... le lipseste stralucirea, lumina interioara, sunt intunecosi!

Desigur ca in aceste stari sunt subiectiva, dar caut cu mare indarjire intotdeauna lumina si fug departe de intuneric.