Despre schimbari...

Gandindu-ma mult in ultima vreme la cum ne schimbam cu trecerea timpului noi, OAMENII, constat ca schimbarile vin pe negandite, dupa perioade lungi de acumulari. Desigur nu ma refer la acumulari materiale, ci de ordin emotional, spiritual, in domeniul experientei sau in ceea ce inseamna cunoastere.
Schimbarea pare brusca, pare ca ne gaseste nepregatiti, ne surprinde, cand de fapt rezultatul simtit este cel final. Procesul de transformare poate dura ani, iar noi il simtim deodata in fiinta noastra si nu-l intelegem sau nu stim sa-l gestionam.
Ma gandeam la atatea schimbari pe care le-am descoperit in mine, nu stiu cand au aparut, dar din momentul in care s-au nascut, intelegeam evenimentele care le-au generat.
Cat despre suferintele generatoare de schimbari... pot scrie acum cu detasare, fara ura si fara regrete. Le privesc ca pe sanse oferite de soarta. Sansa de intregire, de perfectionare, de autointelegere, de autocunoastere, de cunoastere a celorlalti oameni din jurul nostru, sansa de a renaste prin ardere. Citeam azi o idee care mi-a placut mult: cu trecerea timpului iubim tot mai mult primavara. Suntem mai visatori, mai nostalgici. Diferentele de atitudine in fata diverselor situatii, inseamna tocmai efectele schimbarilor din noi.
Astea toate pentru ca, asa cum spunea dragul de Petre Tutea:
"Omul este un animal rational si perfectibil"

Q.E.D.