Intrebari retorice

Niciodata nu am dorit sa aflu limita de suportabilitate, nici a mea si nici a altora... E ceva care oricum difera de la om la om si are atatea nuante incat e greu de estimat.

Cu toate acestea in ultimele luni constat - cu o oarecare admiratie uneori, alteori cu o pornire autocritica - ca scara mea de limite se duce tot mai sus, incat nu stiu daca sa ma bucur sau sa fiu chiar speriata!?

In ceea ce priveste limitele suferintei altora, poate ca ma dor mai mult decat ale mele. Este bine? Este rau? Inca mai reflectez!