Nichita Stanescu

Astazi ar fi implinit 77 de ani...

Am recitit cateva din poezii, am vizionat un interviu cu el.... si ce mai pot face, decat sa ofer o farama din gandurile lui frumoase, adanci si vii.

Acelasi Gand

Fereste-te sa ai dreptate
Când esti îndragostit!
Mai bine sa ai umbra,
mai bine sa ai raza,
mai bine sa ai lacrima,
mai bine sa ai orice altceva!
Un om îndragostit când are dreptate
E un om singur,
Numai tristetea are dreptate.
Tu, mai bine sa ai bolovani,
mai bine sa ai vulturi,
mai bine sa ai albul zapezii!

Ploaie în luna lui Marte

(...)

O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

Intrebari retorice

Niciodata nu am dorit sa aflu limita de suportabilitate, nici a mea si nici a altora... E ceva care oricum difera de la om la om si are atatea nuante incat e greu de estimat.

Cu toate acestea in ultimele luni constat - cu o oarecare admiratie uneori, alteori cu o pornire autocritica - ca scara mea de limite se duce tot mai sus, incat nu stiu daca sa ma bucur sau sa fiu chiar speriata!?

In ceea ce priveste limitele suferintei altora, poate ca ma dor mai mult decat ale mele. Este bine? Este rau? Inca mai reflectez!

Tagore

Am primit ieri cateva citate din Tagore care sunt atat de frumoase si atat de adevarate, incat nu pot sa le tin doar pentru mine:

"If you cry because the sun has disappeared from your life, your tears will prevent you see the stars."

"Sky kiss the earth with rain, the earth kiss the sky by flowers."

Fireflies said to stars : "Scholars say that your light will be extinguished sometime".Stars not answered.

"It is very simple to be happy, but it is very hard to be simple"

(R Tagore)

Multumesc, Serban!

Am vrut initial sa scriu despre disperare, deznadejde si alte ganduri triste, DAR mi-am amintit o explicatie impresionanta si optimista a unei intamplari frumoase pe care am avut-o de 8 Martie. La spectacolul scolii noastre dedicat acestei zile si primaverii, in timp ce ascultam o melodie despre mame, despre dorinta noastra de a le avea mereu alaturi, desigur am avut emotii mari si chiar mi-a transmis o mare tristete. In acel moment a aparut copilul meu care ma cauta sa ma felicite pentru ziua mamelor. Nu apucase s-o faca de dimineata...

Momentul a fost unul foarte emotionant, incat si Mihai care canta pe scena l-a observat si l-a amintit. A fost un exemplu de coincidenta fericita care ne releva partea luminoasa a vietii noastre.

Care este simbolul gasit de o prietena? Foarte frumos si adevarat: sa-mi amintesc in momentele de disperare legate de mama mea, ca la randul meu sunt mama si de faptul ca baiatul meu are aceeasi nevoie de mine si ma iubeste la fel de mult. Multumesc, Serban!

Ca pleaca mereu cate cineva din viata noastra, unii pentru totdeauna, altii temporar, unii lasa amintiri frumoase, altii rani adanci, este ceva foarte adevarat, asa este de fapt viata noastra: un lung sir de plecari si sosiri!

Dar faptul ca avem langa noi pe tot parcursul vietii oameni care ne iubesc, care chiar au nevoie de noi, care ne raman alaturi la fericire sau durere (chiar daca sunt plecati, avand sufletele langa noi) de care avem si noi nevoie, este o mare binecuvantare!

Despre schimbari...

Gandindu-ma mult in ultima vreme la cum ne schimbam cu trecerea timpului noi, OAMENII, constat ca schimbarile vin pe negandite, dupa perioade lungi de acumulari. Desigur nu ma refer la acumulari materiale, ci de ordin emotional, spiritual, in domeniul experientei sau in ceea ce inseamna cunoastere.
Schimbarea pare brusca, pare ca ne gaseste nepregatiti, ne surprinde, cand de fapt rezultatul simtit este cel final. Procesul de transformare poate dura ani, iar noi il simtim deodata in fiinta noastra si nu-l intelegem sau nu stim sa-l gestionam.
Ma gandeam la atatea schimbari pe care le-am descoperit in mine, nu stiu cand au aparut, dar din momentul in care s-au nascut, intelegeam evenimentele care le-au generat.
Cat despre suferintele generatoare de schimbari... pot scrie acum cu detasare, fara ura si fara regrete. Le privesc ca pe sanse oferite de soarta. Sansa de intregire, de perfectionare, de autointelegere, de autocunoastere, de cunoastere a celorlalti oameni din jurul nostru, sansa de a renaste prin ardere. Citeam azi o idee care mi-a placut mult: cu trecerea timpului iubim tot mai mult primavara. Suntem mai visatori, mai nostalgici. Diferentele de atitudine in fata diverselor situatii, inseamna tocmai efectele schimbarilor din noi.
Astea toate pentru ca, asa cum spunea dragul de Petre Tutea:
"Omul este un animal rational si perfectibil"

Q.E.D.

Parerea mea!

Oricat as vrea sau mai precis oricat de mult as spera ca urcusurile si coborasurile din ultima vreme sa nu ma fi schimbat cu nimic esential, sa fiu aceeasi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat sau ca si cum as fi fost atat de puternica incat toate au trecut pe sub talpile mele incaltate..............
....EI, BINE,......EROARE!!!!!! SURPRIZA!
Nu mai sunt aceeasi!
Mai precis am cateva modificari esentiale: simt unele impliniri care ma motiveaza deseori, ma mobilizeaza sa nu ma las infranta.
Dar simt si unele rani provocate de altii care imi amintesc (a cata oara?) cat de vulnerabili suntem in fata apropiatilor nostri.
Cu toate acestea, cu bune si rele laolalta, imi promit mereu ca voi trece peste toate si ca singura solutie pentru a nu mai fi ranita, ar fi sa am incredere cel mai mult in ceea ce pot face eu pentru mine si pentru altii, nu in ceea ce ar putea face altii pentru mine! Trebuie pastrata acea distanta sanatoasa, confortabila, trebuie respectate acele grade de libertate vitale deseori.
.....Parerea mea!