Un an bun si cu impliniri tuturor!
A trecut si Revelionul, a trecut si vacanta si iata-ma la inceput de an si la inceput de saptamana din nou la scoala.
Dimineata m-am distrat vazand un titlu la televizor, legat de depresia post-vacanta! Culmea este ca nu era o gluma, era o discutie foarte interesanta cu un psiholog care prezenta solutii pentru preintampinarea unui asemenea sindrom.
Pai cu siguranta dupa ce vezi asa o emisiune chiar incepi sa simti ca ai o depresie... Glumesc! De fapt este posibil sa se intample si asa! Ca dovada azi la scoala chiar s-a vorbit despre asta si s-a confirmat de catre cativa colegi starea...
Interesant!
Eu nu simt deloc o depresie pentru ca a inceput scoala, simt doar ca sunt deseori straina si chiar ma intristeaza realitatea obiectiva care ma inconjoara, visele si dorintele celor din jurul meu. Stiu ca nici eu si nici ei nu reprezentam etalonul, stiu ca nici unul din noi nu detine adevarul suprem, cel absolut, dar mai stiu ca adesea mi-as dori sa mai atenuez putin sau sa nu vad prapastiile care se creeaza uneori intre oameni. Dar despre aceste diferente nu vreau sa vorbesc acum. Poate altadata!
Ne vorbea azi o colega despre tristetea pe care o simte de multe ori cand isi da seama ca-i lipseste cineva drag cu care sa vorbeasca de toate, sa aiba vise comune, sa planga sau sa rada pentru aceleasi lucruri! De asta era putin trista la inceput de an.
Si eu simt de multe ori la fel, prea multi prieteni dragi au plecat departe, prea rar am langa mine un umar pe care sa ma sprijin, pe care sa rad sau sa plang!
Tot astazi vorbeam cu altcineva despre cat de important (spuneam eu) sau cat de fals (spunea ea) este sa vrei sa ai un feedback din partea cuiva referitor la unele din momentele importante din viata, mai precis atunci cand te poti (sau nu) pune in pielea celuilalt pentru a da o alternativa, a aproba sau dezaproba un comportament. Imi place sa descopar mereu alte si alte impresii, alte si alte reactii sau atitudini. Iata cum doar intr-o singura zi poti descoperi o paleta intreaga de ganduri, de trairi.
SI ATUNCI CUM SA NU ASEMAN, CU MARE CONVINGERE, GANDURILE NOASTRE CU UN CARUSEL?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu