marți, 15 decembrie 2009

Se apropie sarbatorile...


Pentru ca a nins si pentru ca suntem in vacanta de iarna (putin grabita cu o saptamana) sentimentul de sarbatoare il am in suflet insotit de: bucurie, tristete, teama, visare, amintire, nostalgie, intrebare. Este un amestec foarte complex pe
care-l simt de fiecare data inaintea Craciunului si a sfarsitului de an.
Bucurie pentru ca mi se pare ca lumea este mai relaxata, mai generoasa, mai luminata adesea de stralucirea colindelor si datorita aromelor de cozonac...
Tristete - pentru ca si de aceasta sarbatoare as da orice sa fiu impreuna cu cei dragi care nu mai sunt langa mine, din diverse motive: de trecere Dincolo sau din motive de indepartare.
Teama - pentru ca nu stiu ce va urma, nu stiu daca voi putea sa fac fata tuturor incercarilor la care viata ma supune pe toate planurile.
Visare - pentru ca nu mi-am pierdut capacitatea de a spera si de a visa la frumosul din viata mea si a celor dragi mie si chiar daca realitatea de multe ori infrange visul, stiu ca binele si frumosul pot iesi invingatoare.
Amintire si Nostalgie - pentru ca cine nu face recurs la memorie atunci cand se apropie o asemenea sarbatoare: imi amintesc mereu cu cata emotie pregateam pomul de Craciun, cu cata emotie il asteptam pe Mos Craciun, imi amintesc de grupul de vecini cu care colindam pe la case si-mi amintesc de emotia cu care descopeream ca am fost iubita de Mos Craciun care-mi aducea cam tot ceea ce-i scriam eu in scrisoare...
Nostalgica sunt de cate ori imi amintesc cat de mult credeam in misteriosul Craciun si cata durere am simtit cand o prietena mi-a spulberat visul, aratandu-mi o cruda realitate...
Intrebarea pe care mi-o pun la fiecare sfarsit de an este urmarea bilantului pe care mi-l fac in aceste zile. Ce am facut bine? Dar rau? Ce as fi putut sa fac si nu am facut? Ce realizari am avut? Ce prieteni am castigat? Pe cine am pierdut?
Intrebarea vine de la sine:
Oare cum va fi in anul urmator? Mai bine sau mai rau? Mai fericit sau mai trist?
... Si pentru ca toate aceste trairi pe care le am ar trebui sa poarte un nume, le-am numit SUFLET!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu