Motzu' Pittis...

Ce pacat ca de doi ani nu-l mai avem langa noi pe Florian Pittis...
Mereu reusea prin cateva sclipiri sa aduca lumina celor care erau in intuneric. Asta era minunat!
Iar mie personal imi facea o imensa placere sa-l aud vorbind stralucitor despre marea muzica si in general despre notiunea de valoare.
Il adoram cand canta sau recita in modul lui inconfundabil cantece pe care acum nimeni nu le-ar mai putea canta sau poezii pe care nimeni nu le-ar mai recita la intensitatea si "apasarea" lui.

Sfarsitul nu-i aici ( Bob Dylan/ traducere Florian Pittis)

Cand necazuri te doboara
Si prieteni n-ai sa-i strigi,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Si ce slaveai in taina
E-asa cum nu-ti explici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Cand oprit la o rascruce,
Drumul nu stii sa-l prezici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Cand nu mai ai nici vise
Si nu stii cum sa te ridici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Cand se-aduna norii negri,
Ploaia cade ca un brici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Mangaiere n-ai, nu vezi acum
Maini intinse de amici
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Pomul vietii creste mandru
Unde spiritul e viu,
Lumineaza ea, salvarea,
Cerul gol si cenusiu.

Cand orasele-s in flacari,
Musuroaie de furnici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Si cand cauti in zadar un om
Printre-atatea mii de venetici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.