Desi la o prima analiza drumurile obligatorii la Iasi ar parea sa fie obositoare si impovaratoare, de fapt cele trei ore la plecare si trei ore la intoarcere sunt printre putinele ore in care am timp sa-mi fac ordine in ganduri, in planuri de tot felul si am timp sa inteleg ceea ce nu inteleg in fuga continua din timpul saptamanii...
Iar daca peisajele sunt frumoase (asa cum au fost ieri si azi), muzica acceptabila ( uneori incredibil de buna!) atunci chiar este minunat. Azi era atat de frumos afara, soare, zapada stralucitoare, iar copacii.....copacii pur si simplu m-au fascinat. Doar tulpinile erau intunecate, crengile erau imbracate in alb, era totul incredibil de imaculat! In timp ce prin minte imi treceau franturi de amintiri si ganduri de tot felul, prin fata ochilor era numai lumina si puritate. Asta mi-a creat o stare foarte buna, pozitiva si chiar am parasit orice gand negativ, bucurandu-ma de frumosul care mi se infatisa! Chiar ma gandeam cat de frumos ar fi de strabatut una din vaile Campulungului, cu piciorul.... dar ......CAND?
Sigur ca ajunsa acasa m-am afundat din nou in problemele cotidiene, grijile dinaintea fiecarei saptamani si povestea frumoasa s-a frant pentru un timp.
Dar mi-a prilejuit o mare bucurie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu