Am implinit un an de cand am creat propriul blog. Imi dau seama ca a fost pentru mine un moment foarte pozitiv. Asta pentru ca inca de cand eram copil simteam mereu nevoia sa-mi notez evenimentele care ma impresionau, amintirile sau pur si simplu activitatile mele zilnice.
Dupa ce am crescut am inteles mai bine cata nevoie avem sa ne impartasim gandurile si sentimentele, bucuriile si tristetile. Scriam in jurnal micile secrete ale varstei, despre baietii pe care-i iubeam in mare secret, despre modelele mele de viata, despre personajele preferate sau despre filmele care imi marcau existenta pentru o perioada scurta de timp.
In facultate s-a dezvoltat mult paleta trairilor pe care le descriam.
Pe langa viata mea personala, ca tanara care isi lua viata in piept departe de casa, am inceput sa citesc si sa fiu mai mult interesata de adevarata cultura. Atunci am descoperit mari personalitati despre care de altfel am scris in cateva din postarile anterioare. Mi s-ar parea nedrept sa fac o enumerare a oamenilor care m-au transformat, m-au marcat si mi-au deschis o alta perspectiva asupra vietii si asupra prioritatilor si a adevaratelor valori. Sunt recunoscatoare tuturor si le multumesc din suflet ca au existat in viata mea!
Tot atunci am inteles ce inseamna adevarata dragoste, pentru care ii sunt recunoscatoare celui care mi-a revelat-o.
In aceasta perioada a studentiei am cele mai multe randuri scrise, este si normal sa fie asa...
Din momentul intrarii in serviciu scrierea in jurnal s-a mai rarit si a devenit mai mult o constatare a plafonarii celor inregimentati in sistem.
Am tinut apoi un jurnal in primii aproximativ 2 ani ai lui Serban. M-au marcat mult, m-au schimbat mult si m-au implinit ca mama.
Acum nu mai scriu in jurnal de multi ani, dar am deschis acest jurnal on-line care imi creeaza de multe ori o stare de bine.
Va multumesc tuturor celor care gasiti rabdarea si ragazul sa-mi cititi gandurile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu