Azi aflu ceva care m-a zdruncinat pana in strafunduri. Cristina, cu care eram de aceeasi varsta, pe care o cunosc de cand eram copii, cu care statean uneori de vorba si asta imi facea o mare placere, care avea nenumarate calitati intelectuale si profesionale, pur si simplu nu va mai fi printre noi...
Oare ce argument poate exista in viata pentru a nu ti-o mai dori??????
Oare cat de mare trebuie sa fie disperarea incat sa vrei sa mori?
Oare cat de curajos sau cat de las trebuie sa fii sa-ti iei zilele?
Oare chiar nu s-ar putea ca printr-o prezenta benefica alaturi sa nu fii niciodata tentat de asa o grozavie?
Oare daca in momentul in care simti ca nu mai poti continua nici un minut, ar aparea omul de care sa-ti pese sau pe care il iubesti, s-ar putea schimba totul in bine?
"Nimeni nu putea raspunde intrebarilor care, ele insele, nu cautau atat un raspuns cat o posibilitate de a nu mai fi puse"
Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in pace, draga Cristina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu