MAMINA

Astazi bunica mea ( MAMINA ii spuneam) ar fi implinit 106 ani. Imi amintesc cu mult drag de ea, era o fiinta extraordinara! Plina de viata, de optimism, mereu glumea si chiar daca ii era greu, gasea motive sa faca haz de necaz. Mereu imi povestea intamplari legate de familia noastra, despre tata cand era mic, imi spunea o multime de glume mai ales seara la culcare, incat adormeam ascultand-o. Dimineata radea cu pofta intrebandu-se cat timp vorbise singura ( eu fiind adormita probabil...). Intotdeauna avea o multime de bunatati incat nu stiam cu ce sa incep. In acelasi timp il iubea enorm pe tata, incat atunci cand urma sa moara tata ( si nimic nu anunta aceasta mare durere) ea mi-a aparut in vis si am simtit ca se va intampla ceva rau.

VACANTA ?!

Mi-as fi dorit sa pot spune ca in aceasta vacanta plecam in vreun loc minunat din tara, din lume, ca voi vedea un spectacol minunat pe care mi-l doresc de mult timp
(de exemplu Regina Mama cu Olga Tudorache), ca aici la Campulung sunt Serbarile Zapezii si ca este o atmosfera fantastica....DE FAPT NU ESTE DELOC ASA!!!!!!
Voi merge zilnic la scoala ( dar bine ca am serviciu, nu?), deci nu am vacanta, de spectacole nici nu poate fi vorba, iar la C-lung dincolo de asa-zisele Serbari ale Zapezii, sunt doar prilejuri de a se opri circulatia in zona centrala a orasului
(FABULOASA PIATA CENTRALA!!!!)pentru a face loc tarabelor unde se mananca si se bea si poate se asculta si muzica buna... Vremea arata putin a iarna, in rest "alte masti aceeasi piesa". Si pentru a sarbatori aceste Sarbatori de iarna, pentru ca este prilejul ca unii turisti
( putini de altfel) sa cunoasca frumusetile zonei, SURPRIZA!!!!!! IN ACEST WEEKEND NU ESTE APA!!!!! DIN RATIUNI ECOLOGICE DESIGUR!!!!!

La inceput de an...

Da.... cu adevarat a inceput un nou an, nu-mi vine sa cred. Abia ma obisnuisem ca este anul 2008, acum gata - este 2009.
Eu nu am avut niciodata vreo problema legata de trecerea anilor, de varsta (ca de fapt varsta este data de sufletele noastre!), dar ma ingrozesc de comprimarea timpului si mi-e necaz ca nu fac atatea cate imi propun, cate mi-as dori.
Imi fac mustrari de constiinta ca nu ma intalnesc atat cat as vrea cu prietenii mei dragi, ca nu petrec destul timp cu fiul meu si cu mama mea, ca nu fac pentru scoala atata cat mi-as dori sa fac... Mereu ne grabim, mereu suntem cu sufletul la gura, acordand atat de putin timp sufletelor noastre! Asta mi-as reprosa poate, dar neavand inca o solutie pentru a indrepta ceva, nu pot decat sa constat cele scrise mai sus... si ajung iar la concluzia Anei Blandiana: " Nimeni nu putea raspunde intrebarilor care, ele insele, nu asteptau atat un raspuns cat o posibilitate de a nu mai fi puse"

2009 - UN AN BUN TUTUROR!!!!!!

La multi ani tuturor bloggerilor!!!!
Astazi am realizat ca e ultima zi din aceasta vacanta...Nici nu stiu cand a trecut. A inceput cu bucuria venirii, a continuat cu frenezia pregatirii unui frumos Craciun. Serban, fiul meu a fost cel mai fericit pentru ca a nins minunat si a putut sa schieze putin, chiar daca nu pe o partie performanta, a fost foarte multumit. Desigur ca eu m-am bucurat mult pentru el!
A urmat venirea prietenilor nostri din Spania, la care am stat acum doi ani la Barcelona. Am intampinat Anul Nou cu totii impreuna si a fost mai vesel asa.
Acum au plecat prietenii nostri, fratele si nepotica mea si am ramas din nou doar noi, "bastinasii"...

Amintiri legate de Craciun...

Primele amintiri legate de venirea lui Mos Craciun: fatalmente sosea intotdeauna cand dormeam...iar eu imi doream atat de mult sa-l intalnesc!
Pentru ca totusi sa-mi indeplinesc visul de a ajunge la EL,dupa ce mama mi-a citit o poveste ffff frumoasa despre o fetita care a ajuns la Mos Craciun acasa si a plecat de la el incarcata cu multe jucarii (dar mai ales cu o papusa mare si frumoasa pe care mi-o doream ENORM)m-am hotarat sa plec si eu cumva sa-l intalnesc. Aveam 3-4 ani...
Am luat un lighean mare din magazie si pentru ca era greu am inceput sa-l tarasc dupa mine spre raul Moldova, de unde urma sa ma imbarc spre iubitul MOS CRACIUN!
Norocul meu de acum si ghinionul de atunci a facut sa ma vada o vecina si sa ma intrebe unde plec?! Tin minte perfect ca eram atat de grabita incat i-am raspuns din mers, peste umar: " La MOS CRACIUN!!!!" In clipa aceea m-am temut ca se va duce la mama sa-i spuna, dar speram ca totusi n-o va face. Cand eram langa rau, am inteles ca-mi vor trebui doua vasle, asa incat tocmai ma chinuiam sa rup doua crengi dintr-o rachita cand.......ce sa vezi: mama era la cativa metri de mine si ma striga disperata. Atat de disperata, incat nu intelegeam ce-i cu ea! Desigur ca a trebuit sa aman calatoria pentru altadata....De atunci mama a inteles ca va trebui sa fie foarte atenta cu lecturile pentru mine.....
Papusa mare si frumoasa am primit-o dupa cativa ani de la tatal meu. O am si acum si are o mare valoare sentimentala: este prima mea papusa si este de la tata care de cativa ani este printre stele...

Inca o saptamana pana la vacanta!

Destul de confortabila este starea pe care o ai inaintea unei vacante. Poate mai confortabila decat vacanta insasi...ca adeseori asteptarea este mai placuta decat trairea!
Regret ca in orasul in care traiesc nu se simte prea mult venirea Craciunului. Este un oras inca trist, chiar cu cele cateva decoratiuni, pentru simplul fapt ca sunt insuficiente si nu pot acoperi toate imperfectiunile...
Norocul este ca sunt suficient de optimista incat sa privesc tot ceea ce ma inconjoara de la nivelul ochilor in sus...

Zile triste pentru mine...

Anul trecut pe vremea asta eram fericita ca am putut participa la Suceava la un concert LIVE cu Anca Parghel. Isi sarbatorea 30 de ani de activitate - activitate? ARTA!!!! A cantat dumnezeieste incat nu-mi venea sa cred la sfarsitul spectacolului ca am revenit pe pamant... A fost un dialog sala - artist si a cantat numai muzica buna, JAZZ ADEVARAT!!!! Numai marii artisti pot sa creeze o astfel de apropiere cu sala, incat simti ca respiri odata cu toti cei prezenti: artisti sau spectatori.
Azi va fi inmormantata la Cimitirul Bellu...