MAMINA

Astazi bunica mea ( MAMINA ii spuneam) ar fi implinit 106 ani. Imi amintesc cu mult drag de ea, era o fiinta extraordinara! Plina de viata, de optimism, mereu glumea si chiar daca ii era greu, gasea motive sa faca haz de necaz. Mereu imi povestea intamplari legate de familia noastra, despre tata cand era mic, imi spunea o multime de glume mai ales seara la culcare, incat adormeam ascultand-o. Dimineata radea cu pofta intrebandu-se cat timp vorbise singura ( eu fiind adormita probabil...). Intotdeauna avea o multime de bunatati incat nu stiam cu ce sa incep. In acelasi timp il iubea enorm pe tata, incat atunci cand urma sa moara tata ( si nimic nu anunta aceasta mare durere) ea mi-a aparut in vis si am simtit ca se va intampla ceva rau.