Fragmente de ganduri....

Mamă

"E tot mai frig,
Străinătatea mă pătrunde,
Pe cum mă urc se şterge drumul înapoi.
E-atâta depărtare pân' la tine,
Că s-ar putea-nălţa biserici
Să mijlocească rugile-ntre noi."
Ana Blandiana

Despre ziduri si flori

Cred ca fiecare om poate fi comparat cu o "constructie" mai mult sau mai putin frumoasa, impresionanta, sofisticata, dupa cum simte si este in fapt sau dupa cum vrea sa fie sau sa para. Fapt este ca de-a lungul anilor adaugam cate o caramida, cate un detaliu sau, dimpotriva, daramam sau schimbam cate ceva. Suntem foarte absorbiti de aceasta munca, uitand aproape de tot ceea ce este in jurul nostru. Devenim tot mai preocupati de "zidirea" noastra....

Sigur ca facem si sacrificii, ce zidire exista fara sacrificii: familie, prietenii, iubiri, amintiri, si cate altele!

Cand simtim ca este cam ceea ce am dorit, urmeaza o mare intrebare: Si acum ce urmeaza? Acum sunt fericit? Imi este mai bine?

Privind in jurul nostru vedem doar turnuri, dar unde sunt oamenii????

Sigur ca se poate intampla uneori ca din turnuri sa ramana doar niste ruine, sigur ca unele pot fi minunate, dar tot niste ziduri reci raman, fara viata!

Am observat adesea, mai ales in ultima vreme, oameni carora nu le lipseste nimic in sfera materiala. Ba chiar le prisoseste, profesional sunt apreciati, in schimb sunt nefericiti. Le lipseste viata personala, prietenii adevarati, dragostea: le- au zidit in turnurile lor!

Pentru a nu gresi trebuie sa spun ca pana la un punct este absolut normal sa zidim, dar din cand in cand sa ne oprim, sa ne uitam in jurul nostru si sa ne bucuram de fiecare clipa frumoasa. Timpul tace si trece, cum obisnuieste cineva drag sa spuna!

Apoi sa mai punem cate o caramida, dar sa mai mirosim si cate o floare!

Ajungi intr-un moment al vietii, cand ii pierzi pe cei dragi, cei care au insemnat enorm pentru tine, au insemnat practic temelia pe care ai cladit, intelegi cat de mult au insemnat, cat de mult te-au ajutat si iubit, dar intelegi ca nu-i vei mai avea alaturi niciodata in aceasta viata.

Deodata te simti foarte singur si trist si cu regrete, dar fara solutii imediate!

Asa ca nu uitati: in timp ce va construti pe voi insiva puneti-va din cand in cand cate o floare pentru ca frumosul din jur sa va insoteasca mereu!

Ganduri...

Am reinceput cursurile, in calitate de studenta! De data aceasta, spre deosebire de prima oara, o fac din convingerea ca este ceea ce imi doresc si mi se potriveste. Desigur sunt disfunctii si acum. Din cauze conjuncturale, atitudinale, materiale, emotionale... si atatea altele. Dar luate in ansamblu, cursurile sunt motivante si-mi confirma asteptarile. Exceptiile uneori ma sperie, ma fac sa renunt, dar imediat ma redresez, privind inainte si ignorandu-le pe cat posibil....

Cursul de duminica a avut un mare impact asupra mea. Mi-a dat mult de gandit prin caile nenumarate pe care mi le-a deschis. Am gasit in acest fel explicatii la o multime de situatii conflictuale pe care le-am avut de-a lungul timpului. Am inteles sursa unora si explicatia reactiilor in multe din cazuri. Ma ajuta mult acest gen de intelegere. Ma inteleg mai bine pe mine si pe ceilalti.

O alta noutate ar fi ca am reinceput sa cant la chitara... Serban si-a descoperit aceasta pasiune, iar eu am redescoperit-o alaturi de el!

Si uite asa am doua motive pentru care viata poate fi frumoasa, chiar si atunci cand sufletul este greu de durere... Pierderea mamei nu o pot inca depasi in niciun plan, dar gasirea unor motive de a merge inainte sunt foarte reconfortante si... e foarte bine ca exista!

Din nou Ana Blandiana

"Durerea nu e contagioasă,
Vă asigur, durerea nu se transmite,
Nici un nerv răsucit în trupul aproapelui meu
Nu produce în mine sfâşietoare atingeri.

Durerea nu e contagioasă, durerea
Singularizează mai atroce decât zidurile,
Nici o carantină nu izolează atât de perfect,
E banal ce spun - acesta e argumentul.

Doamne, câtă literatură conţinem!
Sentimentele - vă amintiţi? - le-am învăţat încă la şcoală.
În jurul patului celui ce moare ei plâng,
Dar nu se contaminează de moarte nici unul.

Fiţi liniştiţi, privegheaţi altruişti pe bolnavi.
Nu veţi lua durerea lor, fiţi fără teamă.
A murit. Vrea cineva să-l urmeze?
Numai bocete tradiţionale."

ANA BLANDIANA - CARANTINA-

Aniversare in cer....

Numar zilele inca de la inceputul lunii, asteptand nu cu bucurie vreun eveniment, ci cu mare durere, ziua de 30 septembrie cand era aniversarea mamei mele dragi. Nu pot sa nu-mi amintesc cu cata speranta numara lunile (atunci mai erau patru si pareau atat de usor de trecut) pana la aceasta sarbatorire. Iar eu speram atat de mult sa fie asa ca in fiecare an, alaturi de cei cativa oameni atat de dragi ei, amintindu-si momente nostime adunate in atatia ani.

Dar n-a fost sa fie asa, maine nu va fi cu noi iar eu nu pot avea decat o mare durere pe care trebuie sa o duc.... ca atatea altele.

Adevarul este ca trebuie sa mai treaca timpul.....

A venit toamna....

Ganduri despre realitatea imediata

Pentru ca m-am tot intrebat de multe ori de ce s-a schimbat atat de radical in rau sufletul Romanului, incep sa descifrez putin cate putin... Sigur ca sunt exceptii, sigur ca acestea sunt de luat in seama, de fapt tocmai acestea ne dau masura Adevarului si a Valorii.

Acum oamenii (atentie, minus exceptiile!) nu mai au adancime, nu mai au profunzime nici in sentimente nici in convingeri si nici in modul lor de exprimare in diferite domenii.

Constat acea continua hohoteala, acea bascalie si acea vehementa care nu au nici un suport clar, pentru ca scopul lor sunt ele insele. Din pacate!

"Bineinteles, pentru mine, "adevaratul, profundul Quijote” e cel care ne sugereaza ca important ar fi sa ne straduim pana la capat. Daca putem. Daca avem resurse. Daca ajungem sa credem ca nu “masura” ne poate scoate din mediocritate, ci harul (cine-l are!) de a dori, de a visa, de a iubi “fara masura”.” ~ Convorbiri cu Octavian Paler

Libertatea actuala, la nivel de cuvant, de gest, de manifestare - este nelimitata, nemarginita si dezvolta "la vedere" totul, nemaifiind necesare subtilitatea, dezvoltarea inspre interior. Totul devine spumos, galagios, necenzurat moral. Drept pentru care superficialitatea s-a dezvoltat exponential. Daca s-ar manifesta doar pe strada sau la petreceri poate nu m-ar durea atat de mult, dar se regaseste in educatie, sanatate, in legislatie, in justitie si atunci chiar nu-mi mai provoaca dispretul, ci chiar revolta adanca si ingrijorarea, pentru ca au fost afectati multi dintre cei mai dragi oameni din viata mea.

De aceea mie imi pasa, de aceea gasesc greu energia sa inaintez prin aceasta jungla care este viata noastra actuala.

Avand nevoia vitala sa echilibrez balanta mea interioara, uneori nu am ce pune pe al doilea taler...

Biografie

"Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind,
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,
câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund.
De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt
ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperişele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.
Închis în cercul aceleiaşi vetre
fac schimb de taine cu strămoşii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă molcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
poveştile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea şi luna.
Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse în gură
am cântat şi mai cânt marea trecere,
somnul lumii, îngerii de ceară.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară."

Lucian Blaga