Zadarnic....

Observ ca ori nu scriu cu lunile, ori am revelatii zi de zi....

Astazi a fost o zi care asa cum a inceput, asa s-a sfarsit: prost! Dar pentru ca m-a "lovit" din nou o constatare, scrisul este binevenit.

Totul a pornit de la actualitatea de criza, dar de aici niciodata nu stii unde poti ajunge: azi a ajuns la nimicul (asa ziceau ei) care a fost atitudinea luata in decembrie '89 de catre cei care au iesit in strada. Ceea ce ma mira nu era conceptia sau viziunea (pentru ca fiecare e liber sa-si construiasca una), cu argumente (desigur!!!).
Ceea ce m-a dezamagit profund a fost atitudinea de plictiseala, sila, deja-vu-ul zilnic, sictirul - dar fara niciun alt argument. Tendinta aceasta de a minimaliza orice valori, de orice natura, care s-a intins in randul oamenilor ca o epidemie, ma sperie uneori, alteori ma revolta atat de mult, incat cu greu pot verbaliza.
Incercam sa spun ca totusi, oricare au fost parghiile care le-au declansat, tinerii, copiii, femeile si barbatii care au murit, au crezut in bine, in libertate......

"Nu!!!" mi s-a spus, "lasa ca stim noi ca puterile lumii sunt de vina"......

"Da!" am spus, "probabil ca asa este, dar......oamenii au murit"......

Desigur ca am gresit spunand toate astea. Si inutil...

Da, a functionat perfect directia catre dezbinare si distrugere a oricarui sistem de valori, "profesorii" si-au facut datoria.

Suntem vietuitoare cu sufletele goale, nimic nu ne mai misca, sau poate doar lipsurile materiale, adica: pana aici!

Nealegere

"Adusă la marea judecată
Care se termină prin trimiterea pe pământ,
Eu, găsită nevinovată,
Am primit dreptul
Să mă aleg pe mine.
Dar nu bărbat, şi nu femeie,
Şi nici un animal n-am vrut să fiu,
Şi nici o pasăre, şi nici o plantă.
Se-aud secundele căzând
Din marele drept de-a alege
Se-aud lovindu-se de piatră:
Nu, nu, nu, nu.
Zadarnic adusă la judecată,
Zadarnic nevinovată."

Ana Blandiana