Da.... cu adevarat a inceput un nou an, nu-mi vine sa cred. Abia ma obisnuisem ca este anul 2008, acum gata - este 2009.
Eu nu am avut niciodata vreo problema legata de trecerea anilor, de varsta (ca de fapt varsta este data de sufletele noastre!), dar ma ingrozesc de comprimarea timpului si mi-e necaz ca nu fac atatea cate imi propun, cate mi-as dori.
Imi fac mustrari de constiinta ca nu ma intalnesc atat cat as vrea cu prietenii mei dragi, ca nu petrec destul timp cu fiul meu si cu mama mea, ca nu fac pentru scoala atata cat mi-as dori sa fac... Mereu ne grabim, mereu suntem cu sufletul la gura, acordand atat de putin timp sufletelor noastre! Asta mi-as reprosa poate, dar neavand inca o solutie pentru a indrepta ceva, nu pot decat sa constat cele scrise mai sus... si ajung iar la concluzia Anei Blandiana: " Nimeni nu putea raspunde intrebarilor care, ele insele, nu asteptau atat un raspuns cat o posibilitate de a nu mai fi puse"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu