marți, 26 noiembrie 2013

Am revenit!

Mi-era dor sa scriu pe blog, parasit brutal, dar din cauze obiective, cu aproape doi ani in urma... Atatea au trecut peste toti, peste mine... Am descoperit chiar ca exista un film care are titlul acestui blog... o sa vreau sa-l vad :) Va imbratisez pe toti si o seara frumoasa!

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Being happy

.......
Cred ca asta visam si noi mereu!
In fiecare etapa a vietii, fericirea inseamna altceva, dar pe ea o cautam in permanenta. Pacat ca se transforma repede in altceva, inainte ca noi sa reusim s-o atingem. Exista si momente fericite, poate ca sunt putine tocmai pentru a putea fi pretuite, sau poate ca fericite sunt doar perioadele cand stim ca ne indreptam spre fericire. Cine stie?!

Poate fi asta o mare fericire? As raspunde: daaaaa!

duminică, 2 octombrie 2011

The story

Fiecare dintre noi are o poveste, nu?
Aceasta a fost pentru mine, melodia saptamanii care tocmai a trecut!

duminică, 22 mai 2011

Lucian Blaga

"Eram aşa de obosit
şi sufeream.
Eu cred că sufeream de prea mult suflet.
Pe dealuri zorile îşi deschideau pleoapele
şi ochii inroşiţi de neodihnă.

Pierdut – m-am întrebat:
Soare,
cum mai simţi nebuna bucurie
de-a răsări?

Şi-n dimineaţa aceea fără somn
cum colindam cu paşi de plumb
într-un ungher ascuns am dat de-un leagăn.
Paianjenii-şi ţeseau în el măruntele lor lumi,
iar carii-i măcinau tăcerea.

L-am privit cu gândul larg deschis.
era leagănul,
în care-o mâna-mbătrânită azi de soarta mea
mi-a legănat
întâiul somn şi poate-ntâiul vis.

Cu degetele amintirii
mi-am pipăit
încet,
încet,
trecutul ca un orb
şi fără să-nţeleg de ce
m-am prăbuşit
şi-n hohote
am început să plâng deasupra leagănului meu.

Eram aşa de obosit
de primăveri,
de trandafiri,
de tinereţe
şi de râs.
Aiurind mă căutam în leagănul bătrân

cu mâinile pe mine însumi
– ca prunc."

miercuri, 13 aprilie 2011

Fara definitie

Ma descumpaneste constatarea ca in jurul meu este atata lume nefericita... Nu pot face nimic sa schimb situatia, dar pot sa o simt adanc, ca pe o rana. Nici macar nu conteaza ca motivele nefericirii sunt atat de diverse, nu conteaza ca ceea ce doare pe unul, trezeste maxim un zambet la altul: este suferinta si atunci este suficient, pentru ca rezultatul nefericirii poate fi in mare masura similar la toti.
Ceea ce conteaza insa, intr-un sens foarte profund pentru mine este ca oamenii devin tot mai "reci", mai indiferenti sau poate doar foarte preocupati de multe alte probleme iar rezulatul este adesea o insingurare a indivizilor desi sunt inconjurati de atata lume...
Dar atentie, oamenii sunt indiferenti la dramele cuiva, iar daca e sa fiu foarte sincera, oamenii devin incredibil de atenti si conectati cand vine vorba de invidie, speranta de favoruri, speranta de barfe ieftine si cate alte stari neconforme cu nevoile reale ale omului! Cata implicare in aceste conjuncturi... Cata osteneala.... Cata mila din partea mea!
Interesant este ca nu mai am la fel de multa revolta ca odinioara, revolutionara din mine s-a mai potolit, poate pentru ca am mai inteles cate ceva din viata, poate pentru ca o simpla analiza ma face sa-mi regandesc modul meu de a trai. Sau poate doar am obosit putin..? Insa nu am obosit sa cred ca solidaritatea poate fi o solutie pentru mahnirea generala!

sâmbătă, 26 martie 2011

Sa nu uit!

A trecut mai mult de o luna de la ultima postare. Nu-mi vine sa cred! Niciodata nu mi s-a mai intamplat asta, dar niciodata nu mi s-a intamplat nici ceea ce am trait in ultima luna...Intre timp a venit si primavara!


O fi adevarat ca "Tot ceea ce nu te omoara, te intareste"? Nu stiu inca daca te intareste, dar sigur te invata!

Am invatat atatea, desi mi se parea ca nimic nu ma mai poate surprinde.
Am invatat ca oamenii sunt dependenti de gasca, ca pentru neimplinirile lor trebuie sa gaseasca un vinovat chiar daca in realitate este doar scornit, ca lipsa de optiune si neimplicarea pot fi folosite inspre rau, ca principiile asa-zisei democratii pot reprezenta punctul de pornire catre dezbinare si stapanire, cand de fapt procedeele sunt unele non-democratice, ca cei mai galagiosi luptatori pentru "dreptate" sunt primii care o parasesc. Am invatat ca raul isi gaseste mai repede si mai multi adepti decat binele.
Am invatat ca dupa consumarea evenimentului, cei care se detaseaza mai mult de cele intamplate sunt de fapt cei care l-au produs... iar incercarea de a duce in derizoriu raul facut reprezinta o modalitate de a se eschiva de la o eventuala responsabilizare.
Dar cel mai important!!!!
Am invatat ca adevarata prietenie nu numai ca ramane dar se dezvolta dupa astfel de intamplari, ca desi prietenii sunt numarati pe degetele unei maini, ei sunt cea mai mare valoare pe care o poti avea!
Am invatat ca iertand, chiar daca nu ti s-au cerut scuze, te simti mult mai om!
Atatea am invatat, pe multe dintre ele nu am reusit sa le exprim in scris, dar in sufletul meu si in tot ceea voi face de acum inainte voi incerca sa nu le uit!