Fara definitie

Ma descumpaneste constatarea ca in jurul meu este atata lume nefericita... Nu pot face nimic sa schimb situatia, dar pot sa o simt adanc, ca pe o rana. Nici macar nu conteaza ca motivele nefericirii sunt atat de diverse, nu conteaza ca ceea ce doare pe unul, trezeste maxim un zambet la altul: este suferinta si atunci este suficient, pentru ca rezultatul nefericirii poate fi in mare masura similar la toti.

Ceea ce conteaza insa, intr-un sens foarte profund pentru mine este ca oamenii devin tot mai "reci", mai indiferenti sau poate doar foarte preocupati de multe alte probleme iar rezulatul este adesea o insingurare a indivizilor desi sunt inconjurati de atata lume...

Dar atentie, oamenii sunt indiferenti la dramele cuiva, iar daca e sa fiu foarte sincera, oamenii devin incredibil de atenti si conectati cand vine vorba de invidie, speranta de favoruri, speranta de barfe ieftine si cate alte stari neconforme cu nevoile reale ale omului! Cata implicare in aceste conjuncturi... Cata osteneala.... Cata mila din partea mea!

Interesant este ca nu mai am la fel de multa revolta ca odinioara, revolutionara din mine s-a mai potolit, poate pentru ca am mai inteles cate ceva din viata, poate pentru ca o simpla analiza ma face sa-mi regandesc modul meu de a trai. Sau poate doar am obosit putin..? Insa nu am obosit sa cred ca solidaritatea poate fi o solutie pentru mahnirea generala!