Viata, asa cum e ea...

Poem de iarnă (Octavian Paler)

2012-01-07T12:37:00.000+02:00

Being happy

2011-12-10T18:55:00.005+02:00

.......
Cred ca asta visam si noi mereu!
In fiecare etapa a vietii, fericirea inseamna altceva, dar pe ea o cautam in permanenta. Pacat ca se transforma repede in altceva, inainte ca noi sa reusim s-o atingem. Exista si momente fericite, poate ca sunt putine tocmai pentru a putea fi pretuite, sau poate ca fericite sunt doar perioadele cand stim ca ne indreptam spre fericire. Cine stie?!

Este asta o mare fericire?

The Jeff Healey Band - I Think I Love You Too Much

2011-11-11T20:56:00.000+02:00

Good Love Gone Bad

2011-10-21T09:21:00.000+03:00

Asa se intampla uneori, poate chiar adesea...

The story

2011-10-02T12:52:00.004+03:00

Fiecare dintre noi are o poveste, nu?
Aceasta a fost pentru mine, melodia saptamanii care tocmai a trecut!

Lucian Blaga

2011-05-22T11:41:00.000+03:00

"Eram aşa de obosit
şi sufeream.
Eu cred că sufeream de prea mult suflet.
Pe dealuri zorile îşi deschideau pleoapele
şi ochii inroşiţi de neodihnă.

Pierdut – m-am întrebat:
Soare,
cum mai simţi nebuna bucurie
de-a răsări?

Şi-n dimineaţa aceea fără somn
cum colindam cu paşi de plumb
într-un ungher ascuns am dat de-un leagăn.
Paianjenii-şi ţeseau în el măruntele lor lumi,
iar carii-i măcinau tăcerea.

L-am privit cu gândul larg deschis.
era leagănul,
în care-o mâna-mbătrânită azi de soarta mea
mi-a legănat
întâiul somn şi poate-ntâiul vis.

Cu degetele amintirii
mi-am pipăit
încet,
încet,
trecutul ca un orb
şi fără să-nţeleg de ce
m-am prăbuşit
şi-n hohote
am început să plâng deasupra leagănului meu.

Eram aşa de obosit
de primăveri,
de trandafiri,
de tinereţe
şi de râs.
Aiurind mă căutam în leagănul bătrân
cu mâinile pe mine însumi
– ca prunc."

Reaprindeţi candela

2011-04-21T10:10:00.000+03:00

Fara definitie

2011-04-13T22:14:00.003+03:00

Ma descumpaneste constatarea ca in jurul meu este atata lume nefericita... Nu pot face nimic sa schimb situatia, dar pot sa o simt adanc, ca pe o rana. Nici macar nu conteaza ca motivele nefericirii sunt atat de diverse, nu conteaza ca ceea ce doare pe unul, trezeste maxim un zambet la altul: este suferinta si atunci este suficient, pentru ca rezultatul nefericirii poate fi in mare masura similar la toti.

Ceea ce conteaza insa, intr-un sens foarte profund pentru mine este ca oamenii devin tot mai "reci", mai indiferenti sau poate doar foarte preocupati de multe alte probleme iar rezulatul este adesea o insingurare a indivizilor desi sunt inconjurati de atata lume...

Dar atentie, oamenii sunt indiferenti la dramele cuiva, iar daca e sa fiu foarte sincera, oamenii devin incredibil de atenti si conectati cand vine vorba de invidie, speranta de favoruri, speranta de barfe ieftine si cate alte stari neconforme cu nevoile reale ale omului! Cata implicare in aceste conjuncturi... Cata osteneala.... Cata mila din partea mea!

Interesant este ca nu mai am la fel de multa revolta ca odinioara, revolutionara din mine s-a mai potolit, poate pentru ca am mai inteles cate ceva din viata, poate pentru ca o simpla analiza ma face sa-mi regandesc modul meu de a trai. Sau poate doar am obosit putin..? Insa nu am obosit sa cred ca solidaritatea poate fi o solutie pentru mahnirea generala!

Sa nu uit!

2011-03-26T08:14:00.006+02:00

A trecut mai mult de o luna de la ultima postare. Nu-mi vine sa cred! Niciodata nu mi s-a mai intamplat asta, dar niciodata nu mi s-a intamplat nici ceea ce am trait in ultima luna...Intre timp a venit si primavara!

O fi adevarat ca "Tot ceea ce nu te omoara, te intareste"? Nu stiu inca daca te intareste, dar sigur te invata!

Am invatat atatea, desi mi se parea ca nimic nu ma mai poate surprinde.

Am invatat ca oamenii sunt dependenti de gasca, ca pentru neimplinirile lor trebuie sa gaseasca un vinovat chiar daca in realitate este doar scornit, ca lipsa de optiune si neimplicarea pot fi folosite inspre rau, ca principiile asa-zisei democratii pot reprezenta punctul de pornire catre dezbinare si stapanire, cand de fapt procedeele sunt unele non-democratice, ca cei mai galagiosi luptatori pentru "dreptate" sunt primii care o parasesc. Am invatat ca raul isi gaseste mai repede si mai multi adepti decat binele.

Am invatat ca dupa consumarea evenimentului, cei care se detaseaza mai mult de cele intamplate sunt de fapt cei care l-au produs... iar incercarea de a duce in derizoriu raul facut reprezinta o modalitate de a se eschiva de la o eventuala responsabilizare.

Dar cel mai important!!!!

Am invatat ca adevarata prietenie nu numai ca ramane dar se dezvolta dupa astfel de intamplari, ca desi prietenii sunt numarati pe degetele unei maini, ei sunt cea mai mare valoare pe care o poti avea!

Am invatat ca iertand, chiar daca nu ti s-au cerut scuze, te simti mult mai om!

Atatea am invatat, pe multe dintre ele nu am reusit sa le exprim in scris, dar in sufletul meu si in tot ceea voi face de acum inainte voi incerca sa nu le uit!

"O lacrima de stea"

2011-02-19T11:15:00.000+02:00

"...cuvantul s-a lovit de tacerea acelui asfintit...."
"...stau de veghe la tampla visului cu viata mea..."

Zadarnic....

2011-02-14T20:43:00.002+02:00

Observ ca ori nu scriu cu lunile, ori am revelatii zi de zi....

Astazi a fost o zi care asa cum a inceput, asa s-a sfarsit: prost! Dar pentru ca m-a "lovit" din nou o constatare, scrisul este binevenit.

Totul a pornit de la actualitatea de criza, dar de aici niciodata nu stii unde poti ajunge: azi a ajuns la nimicul ( asa ziceau ei) care a fost atitudinea luata in decembrie '89 de catre cei care au iesit in strada. Ceea ce ma mira nu era conceptia sau viziunea (pentru ca fiecare e liber sa-si construiasca una), cu argumente (desigur!!!!!). Ceea ce m-a dezamagit profund a fost atitudinea de plictiseala, sila, deja-vu-ul zilnic, sictirul - dar fara niciun alt argument. Tendinta aceasta de a minimaliza orice valori, de orice natura, care s-a intins in randul oamenilor ca o epidemie, ma sperie uneori, alteori ma revolta atat de mult, incat cu greu pot verbaliza. Incercam sa spun ca totusi, oricare au fost parghiile care le-au declansat, tinerii, copiii, femeile si barbatii care au murit, au crezut in bine, in libertate......

"Nu!!!!!" mi s-a spus, "lasa ca stim noi ca puterile lumii sunt de vina"......

"Da!" am spus, "probabil ca asa este, dar......oamenii au murit"......

Desigur ca am gresit spunand toate astea. Si inutil...

Da, a functionat perfect directia catre dezbinare si distrugere a oricarui sistem de valori, "profesorii" si-au facut datoria.

Suntem vietuitoare cu sufletele goale, nimic nu ne mai misca decat lipsurile materiale, adica: pana aici!

Nealegere

"Adusă la marea judecată
Care se termină prin trimiterea pe pământ,
Eu, găsită nevinovată,
Am primit dreptul
Să mă aleg pe mine.
Dar nu bărbat, şi nu femeie,
Şi nici un animal n-am vrut să fiu,
Şi nici o pasăre, şi nici o plantă.
Se-aud secundele căzând
Din marele drept de-a alege
Se-aud lovindu-se de piatră:
Nu, nu, nu, nu.
Zadarnic adusă la judecată,
Zadarnic nevinovată."

Ana Blandiana

Despre ardere

2011-02-10T19:08:00.008+02:00

"Rasfoiam" cateva din gandurile scrise anul trecut in lunile ianuarie, februarie, martie... Eram imediat dupa aflarea diagnosticului radical dat mamei, dar in faza in care inca speram sa ni se intample o minune. Constatam atunci cat de ocupata eram, cat de putin timp acordam celor dragi, dar continuam in acelasi ritm, desigur! Apoi intelegeam iar si iar cat de vulnerabili suntem in fata celor apropiati, motiv pentru care putem fi raniti de acestia foarte adanc; ma intrebam cand sau ce ar trebui sa mi se intample pentru a nu mai crede ca pot salva omenirea, ca fara mine ar sta lumea pe loc.... si continuam sa tin drumul drept chiar daca in spate duceam multe, prea multe poveri!

Iata ca acum am inteles ce a trebuit sa se intample in viata mea, pentru a ma intoarce spre mine si spre ai mei mai mult decat o faceam inainte.

Pierderea mamei, trairea acelor saptamani in care asistam neputincioasa la topirea ei ca o lumanare, demnitatea cu care a infruntat suferinta si grija pe care ne-o purta tot noua in acele momente grele, m-au schimbat foarte mult...

Abia dupa aceasta experienta dureroasa am putut extrage din viata mea de pana acum ceea ce conteaza cu adevarat. Din pacate invatam din intamplari zguduitoare pentru noi, dupa ce intelegem si traim ideile de "irepetabil" si de "implacabil".

Dar daca ceva poate fi schimbat in bine, inseamna ca nu-i totul pierdut.

Constat schimbarea, o inteleg, nu stiu daca este bine sau rau - viitorul mi-o va spune. In acelasi timp toate cate au fost pana acum nu-mi provoaca mari orgolii sau mari regrete; le privesc doar ca pe experiente formatoare, arderi modelatoare.

.... Si iar la Phoenix am ajuns!

Ganduri la inceput de an!

2011-01-04T11:32:00.003+02:00

Nu am putut sa astern in scris balanta facuta la sfarsit de an; dar concluziile sunt trase, ma voi stradui sa nu repet greselile facute, vreau sa repet doar faptele bune si imi doresc sa-i tin langa inima mea pe toti cei dragi.
Sfarsitul de an si inceputul acestui an m-au gasit cu o stare de spirit foarte buna, pentru ca surprizele s-au tinut lant, nu multe dar foarte bune, asa incat intru in 2011 cu o neasteptata incredere in bine si cu MAREA dorinta sa fim sanatosi cu totii si sa fim feriti de caderi si tristeti!
Un an luminos!

Happy New Year (ABBA)

2010-12-31T11:58:00.001+02:00

Un an mai frumos, cu mai multa sanatate, cu mai multa liniste in suflete, cu prieteni adevarati, cu o familie fericita mereu alaturi!!!!
LA MULTI ANI!!!!!

Chanson de Solveig

2010-12-29T19:14:00.000+02:00

Craciun fericit, Merry Christmas!!!!!!!

2010-12-24T14:51:00.005+02:00

Doresc tuturor prietenilor un Craciun fericit, cu liniste si senin in suflete si cu cei dragi alaturi!!!!!

Dida Drăgan - Fir de iarbă

2010-12-21T09:31:00.001+02:00

Pentru toti cei care sufera in tacere si-si depasesc durerile cu demnitate!

Vivaldi - Winter

2010-12-14T20:38:00.000+02:00

Se apropie sfarsitul anului

2010-12-13T16:14:00.005+02:00

Se apropie vacanta de iarna si sfarsitul anului, moment de bilant intotdeauna pentru mine.
Cate bucurii, cata durere, cata tristete, cata fericire, cata dragoste, cate impliniri, cate neimpliniri, cati prieteni pierduti, cati prieteni ramasi, cata generozitate, intelepciune, rezistenta,......si cate altele!!!!!
Ma mai gandesc la toate acestea, am timp pana la sfarsitul anului!
Cert este ca anul acesta am avut asa o durere fara margini incat celelalte vin doar ca si consecinte.....
Stiu ca nu mai suntem aceiasi, mereu ne transformam acceptand sau ignorand, suferind sau luptand cu realitatea inconjuratoare...... desigur toate pe un suport initial, mai mult sau mai putin rezistent!

F. Schubert - Serenade

2010-12-06T15:55:00.000+02:00

Am ascultat-o recent si mi-a facut mare placere reintalnirea!!!!

Sase luni...

2010-12-02T20:12:00.000+02:00

Acum sase luni am trait cel mai dureros moment din viata mea... si inca il mai traiesc!

Decembrie....

2010-12-02T08:07:00.000+02:00

Will you cry..

2010-11-18T20:07:00.000+02:00

Fragmente de ganduri....

2010-11-15T07:37:00.002+02:00

Mamă
............................
E tot mai frig,
Străinătatea mă pătrunde,
Pe cum mă urc se şterge drumul înapoi.
E-atâta depărtare pân' la tine,
Că s-ar putea-nălţa biserici
Să mijlocească rugile-ntre noi.
Ana Blandiana

Despre ziduri si flori

2010-11-09T07:57:00.012+02:00

Incep sa inteleg sursa durerii, dincolo de cauzele evidente date de fapte concrete!

Cred ca fiecare om poate fi comparat cu o "constructie" mai mult sau mai putin frumoasa, impresionanta, sofisticata, dupa cum simte si este in fapt sau dupa cum vrea sa fie sau sa para. Fapt este ca de-a lungul anilor adaugam cate o caramida, cate un detaliu sau, dimpotriva, daramam sau schimbam cate ceva. Suntem foarte absorbiti de aceasta munca, uitand aproape de tot ceea ce este in jurul nostru. Devenim tot mai preocupati de "zidirea" noastra....

Sigur ca facem si sacrificii, ce zidire exista fara sacrificii: familie, prietenii, iubiri, amintiri, si cate altele!

Cand simtim ca este cam ceea ce am dorit, urmeaza o mare intrebare: Si acum ce urmeaza? Acum sunt fericit? Imi este mai bine?

Privind in jurul nostru vedem doar turnuri, dar unde sunt oamenii????

Sigur ca se poate intampla uneori ca din turnuri sa ramana doar niste ruine, sigur ca unele pot fi minunate, dar tot niste ziduri reci raman, fara viata!

Am observat adesea, mai ales in ultima vreme, oameni carora nu le lipseste nimic in sfera materiala. Ba chiar le prisoseste, profesional sunt apreciati, in schimb sunt nefericiti. Le lipseste viata personala, prietenii adevarati, dragostea: le- au zidit in turnurile lor!

Pentru a nu gresi trebuie sa spun ca pana la un punct este absolut normal sa zidim, dar din cand in cand sa ne oprim, sa ne uitam in jurul nostru si sa ne bucuram de fiecare clipa frumoasa. Timpul tace si trece, cum obisnuieste cineva drag sa spuna!

Apoi sa mai punem cate o caramida, dar sa mai mirosim si cate o floare!

Ajungi intr-un moment al vietii, cand ii pierzi pe cei dragi, cei care au insemnat enorm pentru tine, au insemnat practic temelia pe care ai cladit, intelegi cat de mult au insemnat, cat de mult te-au ajutat si iubit, dar intelegi ca nu-i vei mai avea alaturi niciodata in aceasta viata.

Deodata te simti foarte singur si trist si cu regrete, dar fara solutii imediate!

Asa ca nu uitati: in timp ce va construti pe voi insiva puneti-va din cand in cand cate o floare pentru ca frumosul din jur sa va insoteasca mereu!

Ganduri...

2010-11-02T09:36:00.006+02:00

Am reinceput cursurile, in calitate de studenta! De data aceasta, spre deosebire de prima oara, o fac din convingerea ca este ceea ce imi doresc si mi se potriveste. Desigur sunt disfunctii si acum. Din cauze conjuncturale, atitudinale, materiale, emotionale...... si atatea altele. Dar luate in ansamblu, cursurile sunt motivante si-mi confirma asteptarile. Exceptiile uneori ma sperie, ma fac sa renunt, dar imediat ma redresez, privind inainte si ignorandu-le pe cat posibil....
Cursul de duminica a avut un mare impact asupra mea. Mi-a dat mult de gandit prin caile nenumarate pe care mi le-a deschis. Am gasit in acest fel explicatii la o multime de situatii conflictuale pe care le-am avut de-a lungul timpului. Am inteles sursa unora si explicatia reactiilor in multe din cazuri. Ma ajuta mult acest gen de intelegere. Ma inteleg mai bine pe mine si pe ceilalti.
O alta noutate ar fi ca am reinceput sa cant la chitara.... Serban si-a descoperit aceasta pasiune, iar eu am redescoperit-o alaturi de el!
Si uite asa am doua motive pentru care viata poate fi frumoasa, chiar si atunci cand sufletul este greu de durere..... Pierderea mamei nu o pot inca depasi ca tristete, dar gasirea unor motive de a merge inainte sunt foarte reconfortante si ..... e foarte bine ca exista!

"Magazinul meu de vise"

2010-10-23T10:35:00.004+03:00

"Eu gaseam adeseori intr-o privire
Care se insenina cand povesteam
Bucuria de a merge mai departe
Si-alte vise altor inimi le vindeam
Le dadeam pe cate-o strangere de mana
Si visam sa fac un om mai fericit
Insa lumea s-a schimbat si azi se vand numai pe bani
si vise si iubiri si suflete si ani"

"I often found the joy in just a look
That turned sky-blue when I talked,
To go on, to more souls more dreams to sell
Sold them cheap, for a handshake
Just to make a man a bit more happy
But the world has changed, today they sell for cash
Dreams, and love, and souls and years"

Din nou Ana Blandiana

2010-10-03T09:25:00.003+03:00

"Durerea nu e contagioasă,
Vă asigur, durerea nu se transmite,
Nici un nerv răsucit în trupul aproapelui meu
Nu produce în mine sfâşietoare atingeri.

Durerea nu e contagioasă, durerea
Singularizează mai atroce decât zidurile,
Nici o carantină nu izolează atât de perfect,
E banal ce spun - acesta e argumentul.

Doamne, câtă literatură conţinem!
Sentimentele - vă amintiţi? - le-am învăţat încă la şcoală.
În jurul patului celui ce moare ei plâng,
Dar nu se contaminează de moarte nici unul.

Fiţi liniştiţi, privegheaţi altruişti pe bolnavi.
Nu veţi lua durerea lor, fiţi fără teamă.
A murit. Vrea cineva să-l urmeze?
Numai bocete tradiţionale."

ANA BLANDIANA - CARANTINA-

Joan Baez - Babe I'm Gonna Leave You

2010-10-02T15:04:00.000+03:00

NANA MOUSKOURI and HARRY BELAFONTE - TRY TO REMEMBER

2010-10-02T14:51:00.000+03:00

Aniversare in cer....

2010-09-29T18:53:00.005+03:00

Numar zilele inca de la inceputul lunii, asteptand nu cu bucurie vreun eveniment, ci cu mare durere, ziua de 30 septembrie cand era aniversarea mamei mele dragi. Nu pot sa nu-mi amintesc cu cata speranta numara lunile (atunci mai erau patru si pareau atat de usor de trecut) pana la aceasta sarbatorire. Iar eu speram atat de mult sa fie asa ca in fiecare an, alaturi de cei cativa oameni atat de dragi ei, amintindu-si momente nostime adunate in atatia ani.

Dar n-a fost sa fie asa, maine nu va fi cu noi iar eu nu pot avea decat o mare durere pe care trebuie sa o duc.... ca atatea altele.

Adevarul este ca trebuie sa mai treaca timpul.....

A venit toamna....

Monica Anghel - My way

2010-09-14T19:36:00.001+03:00

Monica Anghel - Tell Me

2010-09-14T19:34:00.001+03:00

Andra -de ar fi sa vii .( Vocea De Aur a Romaniei)by Fabio

2010-09-14T19:16:00.000+03:00

"Tare-am fost"

2010-08-24T16:29:00.005+03:00

Inside versus outside

2010-08-17T20:18:00.001+03:00

"Inside my heart is breaking,

My make-up may be flaking,

But my smile, still, stays on!"

The show must go on

2010-08-13T17:11:00.002+03:00

Sting - Fragile

2010-08-10T11:11:00.000+03:00

one day - gary moore

2010-08-10T10:59:00.000+03:00

Ganduri despre realitatea imediata

2010-08-09T23:46:00.009+03:00

Pentru ca m-am tot intrebat de multe ori de ce s-a schimbat atat de radical in rau sufletul Romanului, incep sa descifrez putin cate putin.... Sigur ca sunt exceptii, sigur ca acestea sunt de luat in seama, de fapt tocmai acestea ne dau masura Adevarului si a Valorii.

Acum oamenii (atentie, minus exceptiile!) nu mai au adancime, nu mai au profunzime nici in sentimente nici in convingeri si nici in modul lor de exprimare in diferite domenii.

Constat acea continua hohoteala, acea bascalie si acea vehementa care nu au nici un suport clar, pentru ca scopul lor sunt ele insele. Din pacate!

"Bineinteles, pentru mine, "adevaratul, profundul Quijote” e cel care ne sugereaza ca important ar fi sa ne straduim pana la capat. Daca putem. Daca avem resurse. Daca ajungem sa credem ca nu “masura” ne poate scoate din mediocritate, ci harul (cine-l are!) de a dori, de a visa, de a iubi “fara masura”.” ~ Convorbiri cu Octavian Paler

Libertatea actuala la nivel de cuvant, de gest, de manifestare este nelimitata, nemarginita si dezvolta "la vedere" totul, nemaifiind necesara subtilitatea, dezvoltarea inspre interior. Totul devine spumos, galagios, necenzurat moral. Drept pentru care superficialitatea s-a dezvoltat exponential. Daca s-ar manifesta doar pe strada sau la petreceri poate nu m-ar durea atat de mult, dar se regaseste in educatie, sanatate, in legislatie, in justitie si atunci chiar nu-mi mai provoaca dispretul, ci chiar revolta adanca si ingrijorarea, pentru ca au fost afectati multi dintre cei mai dragi oameni din viata mea.

De aceea mie imi pasa, de aceea gasesc greu energia sa inaintez prin aceasta jungla care este viata noastra actuala.

Avand nevoia vitala sa echilibrez balanta mea interioara, uneori nu am ce pune pe al doilea taler...

Sfarsitul nu-i aici...

2010-08-06T12:29:00.001+03:00

Sa nu uit.......... SFARSITUL NU-I AICI!!!!!!

Biografie

2010-07-24T22:44:00.002+03:00

"Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind,
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,
câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund.
De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt
ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperişele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.
Închis în cercul aceleiaşi vetre
fac schimb de taine cu strămoşii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă molcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
poveştile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea şi luna.
Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse în gură
am cântat şi mai cânt marea trecere,
somnul lumii, îngerii de ceară.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară."

Lucian Blaga

Aproape liniste

2010-07-19T16:09:00.000+03:00

"SCRIU"..... din Ana Blandiana

2010-06-28T09:21:00.004+03:00

"Scriu pentru că n-am descoperit nici o altă soluţie mai eficace, mai totală, nevoii mele de-a exista, exasperării mele de-a mă convinge nu numai că sunt, dar şi că fiinţa mea are un sens. Nu susţin că scrisul este singurul sens posibil, susţin doar că este singurul sens care mi-a fost oferit mie, pe care am fost eu în stare să-l inventez. Şi nu mă refer atât la perenitatea lui, de altfel problematică, la ideala lui supravieţuire, cât la momentul naşterii sale, la intensitatea clipei de acum, salvatoare prin simpla sa apariţie din neant. "Orice carte este o sinucidere amânată" spune undeva Emil Cioran, rezumând cum nu se poate mai tranşant acest caracter salvator al trecerii în cuvânt. Salvator, dincolo de valoarea sau de perenitatea sa, prin simplul act al creării, din litere, a unui substitut de realitate mai comprehensibil (oricât de supra-realist ai fi!) decât realitatea, prin simplul fapt al aşezării în faţa vieţii nu a unei oglinzi (ar fi prea lipsit de speranţă!), ci a unui portret, a unei interpretări, egal depărtate de coşmar şi de joc. Altfel spus, caracterul salvator, exorcizant, al scrisului constă în calitatea lui aproape magică de a şti, de a fi în stare să insinueze bănuiala că, iată, chiar dacă a trăi nu are întotdeauna sens, a scrie nu poate să nu aibă. Astfel, şansa unei permanenţe (o, optimistul, răzbunătorul Exegi monumentum, pe care nu şi-l mai poate permite nici cel mai inconştient contemporan al bombei atomice!) devine şansa unei consistenţe şi argumentul unei speranţe.

Pentru că sunt convinsă că scrisul, mai mult chiar decât celelalte arte, este un bun conducător de umanitate şi cred, mă încăpăţânez să cred, în nevoia oamenilor de a fi umani. Cred că, aşa cum întreaga artă a lumii de până acum a izvorât din speranţă, credinţă şi iubire (mai precis, din suferinţa care a dat naştere şi a făcut atât de necesare aceste virtuţi cardinale), arta viitorului nu va putea face abstracţie de ele şi va exista, chiar, numai în măsura în care va fi în stare să le reinventeze: din disperare, din scepticism, din indiferenţă...

Îmi dau seama că ceea ce spun poate fi cu uşurinţă interpretat greşit ca un optimism fără acoperire, când nu e decât o descurajare fără margini. Dar mi se pare mai uşor să-mi asum naivitatea unui vis, decât inteligenţa unei negaţii."

Cum as mai putea completa ceea ce a scris atat de frumos Ana Blandiana?

Yehudi Menuhin - Enescu in inima mea

2010-06-23T19:18:00.000+03:00

Yehudi Menuhin Concerto for 2 Violins (BWV 1043) 2ndmov

2010-06-23T19:00:00.000+03:00

Despre ce simt...

2010-06-16T06:14:00.008+03:00

N-as fi crezut sa-mi fie atat de greu sa reincep sa scriu...
Am mai incercat de cateva ori si nu am putut sa leg cuvintele: pareau insuficiente, sarace, golite de sens, imposibil de combinat!
Ca sa scriu despre marea mea durere, chiar nu pot gasi "vorbe potrivite", dar as putea descrie drumul mental pe care-l fac zilnic, batatorit bine deja, intre marea disperare si bucurie, oprindu-ma uneori undeva la mijloc, pentru ca acolo nu mai simt nimic, sunt deodata un ceva fara reactii, fara putere, un fel de tabula rasa...
Disperarea o simt atunci cand inteleg cat de categorica si ireversibila este moartea pentru cei ramasi!
Bucuria o simt in suflet de fiecare data cand imi amintesc gandurile frumoase rostite cu multa dragoste in zilele de priveghere... Stiam putine din ele inainte! Poate uneori le intuiam doar, dar acum erau exprimate atat de clar si fara echivoc incat mi-au incalzit sufletul....
Mama a fost intotdeauna atat de modesta, i s-a parut mereu atat de normal sa fie buna in ceea ce face, in felul in care vorbeste, in felul in care rezolva problemele dorea sa fie atat de corecta, incat nu-si imagina normalitatea ca pe ceva care ar putea fi analizat sau rasplatit!

Dar normalitatea..... aici este locul unde nu se ajunge aproape niciodata la un consens, nu este universal valabila!
Inteleg mai mult ca oricand ce satisfactii, ce impliniri poti avea ca profesor: niciodata de ordin material, intotdeauna prin amintirile lasate in sufletele fostilor elevi! Prin recunoasterea in timp a importantei pe care ai avut-o la un moment dat in alegerea carierei sau a unor atitudini, rezolvari, reactii...

Toate acestea si inca multe altele le-am ascultat si trait in zilele de priveghere, incredibil era doar ca se vorbea la trecut despre toate acestea, inclusiv despre mama!
Dar am simtit si simt atata bucurie ca am avut o mama atat de buna, atat de calda, atat de iubita si apreciata, careia niciodata nu i s-a parut prea greu sa ajute pe oricine avea nevoie de sprijin!

How I wish...

2010-05-31T19:26:00.003+03:00

"How I wish I could surrender my soul;
Shed the clothes that become my skin;
See the liar that burns within my needing.
How I wish I'd chosen darkness from cold.
How I wish I had screamed out loud,
Instead I've found no meaning.

How I wish I could walk through the doors of my mind;
Hold memory close at hand,
Help me understand the years.
How I wish I could choose between Heaven and Hell.
How I wish I would save my soul.
I'm so cold from fear.

I guess it's time I run far, far away; find comfort in pain,
All pleasure's the same: it just keeps me from trouble.
Hides my true shape, like Dorian Gray.
I've heard what they say, but I'm not here for trouble.
It's more than just words: it's just tears and rain."

Sunt o Elena fericita!

2010-05-23T08:00:00.008+03:00

Sunt o Elena foarte fericita!
Am primit urari de bine de la foarte multi prieteni, colegi, cunostinte, actuali sau fosti elevi!
Mult timp onomastica trecea nesarbatorita in vreun fel, pentru ca toti ma stiau drept Mirela si mai putini ca Elena.
In ultimul timp comunicarea mea cu cei din jur este mult limitata datorita perioadei atat de dificile prin care trec, asa incat nici nu ma gandeam ca isi vor aminti cativa de Mirela Elena...... dar SURPRIZA! Si-au amintit foarte multi, neasteptat de multi!
Va multumesc din suflet ca nu m-ati uitat, va multumesc pentru gandurile frumoase si va doresc mult bine in viata! Faptul ca nu prea comunic sau ca nu prea dau semne de viata nu inseamna ca nu ma gandesc sau nu-mi pasa de voi!
Inseamna doar ca incerc sa inteleg ce mi se intampla, incerc sa gasesc o cale de "supravietuire" care sa ma ajute sa duc o existenta cat mai putin traumatizanta.
Asa incat, semnele voastre ca va pasa ma ajuta enorm in gasirea acestei cai si VA MULTUMESC!!!!!!!

Din nou despre limite: limitele nu exista?!

2010-05-19T16:24:00.004+03:00

Imagine absolut descurajanta pentru oricine: pe un pat o bunica bolnava, foarte bolnava, pe un alt pat copilul lovit rau de un coleg (sosit dupa drumuri la spital, radiografii, discutii, durere, comprese, etc)............si prin casa o mama care nu mai gaseste decat puterea de a intelege ca nu-si poate permite luxul de a fi disperata...
Aproape ca nu poate sa se intample ceva rau astfel incat sa vina exasperarea!
Limita suportabilitatii a ajuns atat de sus, incat nu stiu ce ar trebui sa pateasca pentru a fi depasita?! Sau mai bine sa nu fiu curioasa? Da, mai bine!
Dar intrebari imi pot pune:
- cum se poate ca o asistenta medicala dintr-o scoala sa-l trimita acasa pe un copil cand acesta este plin de sange, cu o hemoragie continua?!
- cum se poate ca un copil sa loveasca pe un altul cu atata salbaticie?
- cum este posibil ca o profesoara sa vorbeasca atat de urat cu elevii, incat in mod normal nu ar trebui sa astepte nici cea mai vaga urma de respect din partea lor...
Si ajung iar si iar la Ana Blandiana:
"Nimeni nu putea raspunde intrebarilor care, ele insele, nu asteptau atat un raspuns, cat o posibilitate de a nu mai fi puse"

Sa nu uit!

2010-05-12T09:21:00.006+03:00

Imi tot propun de mai mult de o saptamana sa scriu ceva, dar mereu simt ca mi se sterge orice urma de inspiratie pe loc! Si nu ma mir ca este asa!
Realitatea m-a adus intr-o situatie paradoxala: am acum o mare nevoie de prieteni si in acelasi timp stiu ca in comunicarea cu ei as fi atat de plictisitoare si lipsita de inspiratie incat sa-i las in pace este preferabil.
Pe de alta parte imi amintesc ceea ce incerca sa ma faca sa inteleg o buna prietena ca nu pot sa stiu ceea ce simte cineva de langa mine, ca nu am cum sa anticipez ce isi doreste sau nu-si doreste cineva, chiar foarte apropiat; asta pentru simplul motiv ca suntem diferiti unii fata de altii, chiar daca avem afinitati, avem trairi comune, experiente comune, bucurii/tristeti comune, TOTUSI, suntem diferiti!!!
Incep sa inteleg acum ca este asa (thanks, Betsy!), ca nu pot extrapola la intregul grup de prieteni, intregul colectiv de la serviciu, la intreaga familie, ceea ce simt eu.
Fiecare percepe altfel realitatea inconjuratoare.
Este ca atunci cand privind acelasi tablou sau orice lucrare de arta, fiecare poate intelege altceva, fiecaruia lucrarea respectiva ii transmite altceva.
De fapt chiar asa este si daca n-as uita uneori, ar fi minunat!

Frumos

2010-04-18T20:40:00.003+03:00

"But today he only saw one of the river's secrets, one that gripped his soul. He saw that the water continually flowed and flowed and yet it was always there; it was always the same and yet every moment it was new."
Hermann Hesse
Interesant, mai ales ca ideea poate fi extrapolata la multe altele: zile, timp, viata, oameni,...

Puterea din noi

2010-04-17T13:46:00.009+03:00

Este incredibil cata putere avem in noi, care ni se arata doar cand chiar avem nevoie de ea!

Ieri am asistat cu neputinta pentru prima oara, la marea suferinta a mamei, atat fizica cat si sufleteasca. Nu pot gasi multe vorbe pentru asta, dar ceea ce m-a socat si continua s-o faca, este neputinta mea: vad in fata ochilor o flacara care arde incet, discret, dreapta intotdeauna si care ma lumineaza si-mi incalzeste sufletul, desi eu ar trebui sa le fac toate acestea!

Cand am inteles ca momentul greu a trecut, am rasuflat usurata, daca poate exista asa ceva in contextul dat si m-am indreptat spre o intalnire pe care o programasem dinainte, cu cativa oameni dragi.

In mod normal nu as fi facut-o, as fi anulat-o, dar motivul era unul suficient de puternic incat sa ma mobilizeze. Nu stiu cum am ajuns la locul de intalnire, nu stiu ce am articulat la inceput, atat imi amintesc, ca ma gandeam cu groaza ca nu voi putea fi o prezenta agreabila si cat de bine m-as fi simtit daca m-as fi lasat usor, usor undeva jos, fara sa mai fac sau sa vorbesc nimic.

Am continuat insa drumul si incetul cu incetul, dupa ce am spus cateva amanunte despre ce mi s-a intamplat, am inceput sa gandesc limpede si sa incui tot ceea ce ma duruse inainte.

Deodata am simtit flacara care m-a luminat si mi-a incalzit sufletul si am inteles din acel moment ca sunt salvata. Trecusem peste o mare prapastie si eram deja pe partea cealalta! Stiam ca de fapt imi face bine prezenta unor prieteni, mi-ar face bine orice activitate langa ei, este ceea ce ma mobilizeaza intotdeauna.

Am regretat mai apoi ca nu am stiut despre o iesire frumoasa pe munte astazi, care m-ar fi ajutat enorm, dar probabil ca nu se poate sa am chiar totul!

Important este ca mama, chiar daca este atat de bolnava, are o lumina in sufletul ei care imi va da mereu energia de care am nevoie.

.... si inca ceva foarte important: omul este dotat cu o putere incredibila interioara, doar ca ea ni se arata doar in masura in care chiar avem nevoie, atat si nu mai mult!

" Cu masura" cum mi-ar fi spus candva o buna prietena...

Si tot mama mi-a dat inca o lectie azi. Rugata sa scrie cateva cuvinte intr-o brosura despre fratele ei, a carui moarte a indurerat-o mult cu doi ani in urma, a descris tristetea si apoi a scris ceva ce m-a impresionat mult: ca atunci cand ai un mare necaz sa "pui o floare in suflet si un zambet in coltul gurii pentru a-l trece mai usor" adica exact ceea ce am reusit ieri!

RAUL si BINELE

2010-04-13T22:01:00.001+03:00

"Alerg şi acum să găsesc locul unde
Să mă aşez pe pământ să contemplu
Linia care desparte răul de bine.
Dar întotdeauna răul încetează-nainte
De a-i descoperi hotarul
Şi reîncepe-nainte
De-a şti până unde e binele."

Ca sa fii om intreg...

2010-04-12T19:46:00.004+03:00

"Ca sa fii om intreg, atatea sunt necesare..."
Geo Bogza

Lumina

2010-04-05T18:21:00.004+03:00

Chiar nu-mi vine sa cred cat de repede au venit Sarbatorile de Pasti si cat de repede au trecut, ca un fum!
A fost soare, pana azi, ceea ce m-a bucurat mult de tot, au fost emotii, au fost bucurii, au fost surprize, lacrimi, a fost lumina..... a fost cate putin din toate!
Astazi imi fac deja planuri pentru ce va urma. Ce va urma? Drumuri, rezolvari de probleme, apoi din nou emotii, surprize, bucurii, lacrimi..... si tot asa roata vietii trece peste toate mereu.

James Blunt, foarte drag sufletului, meu spune asa de frumos:

"How I wish I could walk through the doors of my mind;
Hold memory close at hand,
Help me understand the years.
How I wish I could choose between Heaven and Hell.
How I wish I would save my soul.
I'm so cold from fear.

I guess it's time I run far, far away; find comfort in pain,
All pleasure's the same: it just keeps me from trouble.
Hides my true shape, like Dorian Gray.
I've heard what they say, but I'm not here for trouble.
It's more than just words: it's just tears and rain."

Nichita Stanescu

2010-03-31T19:55:00.006+03:00

Astazi ar fi implinit 77 de ani...

Am recitit cateva din poezii, am vizionat un interviu cu el.... si ce mai pot face, decat sa ofer o farama din gandurile lui frumoase, adanci si vii.

Acelasi Gand

Fereste-te sa ai dreptate
Când esti îndragostit!
Mai bine sa ai umbra,
mai bine sa ai raza,
mai bine sa ai lacrima,
mai bine sa ai orice altceva!
Un om îndragostit când are dreptate
E un om singur,
Numai tristetea are dreptate.
Tu, mai bine sa ai bolovani,
mai bine sa ai vulturi,
mai bine sa ai albul zapezii!

Ploaie în luna lui Marte

(...)

O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

A poem

Tell me, if I caught you one day
and kissed the sole of your foot,
wouldn't you limp a little then,
afraid to crush my kiss?...

Despre limite

2010-03-30T21:47:00.002+03:00

Niciodata nu am dorit sa aflu limita de suportabilitate, nici a mea si nici a altora... E ceva care oricum difera de la om la om si are atatea nuante incat e greu de estimat.

Cu toate acestea in ultimele luni constat - cu o oarecare admiratie uneori, alteori cu o pornire autocritica - ca scara mea de limite se duce tot mai sus, incat nu stiu daca sa ma bucur sau sa fiu chiar speriata!?

In ceea ce priveste limitele suferintei altora, poate ca ma dor mai mult decat ale mele. Este bine? Este rau? Inca mai reflectez!

Tagore

2010-03-19T08:36:00.003+02:00

Am primit ieri cateva citate din Tagore care sunt atat de frumoase si atat de adevarate, incat nu pot sa le tin doar pentru mine:

"If you cry because the sun has disappeared from your life, your tears will prevent you see the stars."

"Sky kiss the earth with rain, the earth kiss the sky by flowers."

Fireflies said to stars : "Scholars say that your light will be extinguished sometime".Stars not answered.

"It is very simple to be happy, but it is very hard to be simple"

(R Tagore)

Hotarul

2010-03-16T17:37:00.005+02:00

"Caut începutul răului

Cum căutam în copilărie marginile ploii.
Alergam din toate puterile să găsesc
Locul în care
Să mă aşez pe pământ să contemplu
De-o parte ploaia, de-o parte neploaia.
Dar întotdeauna ploaia-nceta înainte
De a-i descoperi hotarele
Şi reîncepea înainte
De-a şti până unde-i seninul.
Degeaba am crescut.
Din toate puterile
Alerg şi acum să găsesc locul unde
Să mă aşez pe pământ să contemplu
Linia care desparte răul de bine.
Dar întotdeauna răul încetează-nainte
De a-i descoperi hotarul
Şi reîncepe-nainte
De-a şti până unde e binele.
Eu caut începutul răului
Pe acest pământ
Înnorat şi-nsorit
Rând pe rând."

Ana Blandiana

Citate

2010-03-14T19:19:00.003+02:00

Prietenia este întotdeauna o responsabilitate plăcută, niciodată o oportunitate

Kahlil Gibran

E bine sa te induiosezi de nenorocirea prietenilor tai, dar mai bine este sa le vii in ajutor.

Voltaire

Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima.

Gabriel Garcia Marquez

Prietenia = O nava destul de mare pentru a duce doi insi pe vreme frumoasa, dar numai unul cand e vreme rea.

Ambrose Bierce

Multumesc, Serban!

2010-03-12T07:40:00.003+02:00

Am vrut initial sa scriu despre disperare, deznadejde si alte ganduri triste, DAR mi-am amintit o explicatie impresionanta si optimista a unei intamplari frumoase pe care am avut-o de 8 Martie. La spectacolul scolii noastre dedicat acestei zile si primaverii, in timp ce ascultam o melodie despre mame, despre dorinta noastra de a le avea mereu alaturi, desigur am avut emotii mari si chiar mi-a transmis o mare tristete. In acel moment a aparut copilul meu care ma cauta sa ma felicite pentru ziua mamelor. Nu apucase s-o faca de dimineata...

Momentul a fost unul foarte emotionant, incat si Mihai care canta pe scena l-a observat si l-a amintit. A fost un exemplu de coincidenta fericita care ne releva partea luminoasa a vietii noastre.

Care este simbolul gasit de o prietena? Foarte frumos si adevarat: sa-mi amintesc in momentele de disperare legate de mama mea, ca la randul meu sunt mama si de faptul ca baiatul meu are aceeasi nevoie de mine si ma iubeste la fel de mult. Multumesc, Serban!

Ca pleaca mereu cate cineva din viata noastra, unii pentru totdeauna, altii temporar, unii lasa amintiri frumoase, altii rani adanci, este ceva foarte adevarat, asa este de fapt viata noastra: un lung sir de plecari si sosiri!

Dar faptul ca avem langa noi pe tot parcursul vietii oameni care ne iubesc, care chiar au nevoie de noi, care ne raman alaturi la fericire sau durere (chiar daca sunt plecati, avand sufletele langa noi) de care avem si noi nevoie, este o mare binecuvantare!

Despre schimbari...

2010-03-09T18:25:00.008+02:00

Gandindu-ma mult in ultima vreme la cum ne schimbam cu trecerea timpului noi, OAMENII, constat ca schimbarile vin pe negandite, dupa perioade lungi de acumulari. Desigur nu ma refer la acumulari materiale, ci de ordin emotional, spiritual, in domeniul experientei sau in ceea ce inseamna cunoastere.
Schimbarea pare brusca, pare ca ne gaseste nepregatiti, ne surprinde, cand de fapt rezultatul simtit este cel final. Procesul de transformare poate dura ani, iar noi il simtim deodata in fiinta noastra si nu-l intelegem sau nu stim sa-l gestionam.
Ma gandeam la atatea schimbari pe care le-am descoperit in mine, nu stiu cand au aparut, dar din momentul in care s-au nascut, intelegeam evenimentele care le-au generat.
Cat despre suferintele generatoare de schimbari... pot scrie acum cu detasare, fara ura si fara regrete. Le privesc ca pe sanse oferite de soarta. Sansa de intregire, de perfectionare, de autointelegere, de autocunoastere, de cunoastere a celorlalti oameni din jurul nostru, sansa de a renaste prin ardere. Citeam azi o idee care mi-a placut mult: cu trecerea timpului iubim tot mai mult primavara. Suntem mai visatori, mai nostalgici. Diferentele de atitudine in fata diverselor situatii, inseamna tocmai efectele schimbarilor din noi.
Astea toate pentru ca, asa cum spunea dragul de Petre Tutea:
"Omul este un animal rational si perfectibil"

Q.E.D.

Parerea mea!

2010-03-04T20:25:00.005+02:00

Oricat as vrea sau mai precis oricat de mult as spera ca urcusurile si coborasurile din ultima vreme sa nu ma fi schimbat cu nimic esential, sa fiu aceeasi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat sau ca si cum as fi fost atat de puternica incat toate au trecut pe sub talpile mele incaltate..............
....EI, BINE,......EROARE!!!!!! SURPRIZA!
Nu mai sunt aceeasi!
Mai precis am cateva modificari esentiale: simt unele impliniri care ma motiveaza deseori, ma mobilizeaza sa nu ma las infranta.
Dar simt si unele rani provocate de altii care imi amintesc (a cata oara?) cat de vulnerabili suntem in fata apropiatilor nostri.
Cu toate acestea, cu bune si rele laolalta, imi promit mereu ca voi trece peste toate si ca singura solutie pentru a nu mai fi ranita, ar fi sa am incredere cel mai mult in ceea ce pot face eu pentru mine si pentru altii, nu in ceea ce ar putea face altii pentru mine! Trebuie pastrata acea distanta sanatoasa, confortabila, trebuie respectate acele grade de libertate vitale deseori.
.....Parerea mea!

Puterea gandului

2010-02-28T13:32:00.010+02:00

Doua idei care mi-au alimentat gandurile (in mod pozitiv!) astazi, nu e minunat?
De un timp eram destul de lipsita de inspiratie, chiar mi se parea ca incep sa simt un usor gust al durerii, neputintei amestecate cu cel al blazarii...
Ieri mi-a fost dat sa aud un sfat, sa-l inteleg si sa-l doresc in viata mea: sa incep orice gand, sfat, orice fraza sa inceapa prin idei afirmative. Adica sa-l elimin pe NU din limbajul meu.
Este foarte simplu si pozitiv: decat sa-mi spun ca eu nu pot sa mai duc o viata atat de saraca in evenimente, as putea spune ca mi-as dori sa traiesc o viata in care sa am anumite evenimente care mi-ar bucura sufletul.
In loc sa spun ca nu-mi place limbajul sau ca destest ideile cuiva, as putea afirma ca apreciez modul de gandire al unuia sau ca admir limbajul altcuiva... pare simplu, nu?
Nu stiu de fapt cat este de simplu, dar cert este ca in felul acesta se induce un flux pozitiv in interior si implicit in exterior!

A doua idee care mi-a revelat o extraordinara realitate a fost cea care porneste de la un experiment aparent foarte simplu: daca se actioneaza asupra unor particule de nisip cu un sunet de o anumita frecventa, se produce o vibratie, care la randul ei produce o reasezare a acelor particule (desigur la nivel molecular).
De aici, imaginand gandurile ca niste sunete care produc vibratii ( vezi activitatea sistemului nervos), acestea pot fi pozitive sau negative in functie de gandurile care le-au produs. Nu este extraordinar? Si aceasta vibratie produce atat in noi cat si in exterior o anume imagine... definita in acest caz impresie.
Asa s-ar explica "puterea gandului" sau efectul unui "gand pozitiv" sau pur si simplu se poate explica de ce se afirma mereu ca oamenii isi folosesc doar sub 5% din capacitatea creierului.

Simple paradoxuri...

2010-02-14T09:09:00.009+02:00

In ultimul timp ma intorc tot mai des catre autorii dragi, in gandurile carora ma regasesc atat de mult!
In atmosfera in care traiesc eu, care sper ca este trecatoare si sper ca este printre exceptiile prezentului, am timp tot mai putin timp pentru mine si pentru cei dragi mie...
In schimb, paradoxurile vietii cotidiene (nu cele metafizice!) si durerile generate de cei din jurul meu (rare dar apasate), ma gasesc intotdeauna nepregatita.
Tintesc perfect cei care ma iau in "vizor" pentru ca de multe ori, simtindu-i prietenosi sau cu intentii bune, sunt descoperita in fata lor. Stiu ca uneori si eu sunt vinovata pentru ranile primite...
Toate aceste intamplari exista, sunt reale si nu pot interveni transformandu-le si nici macar eludandu-le. As putea incerca doar sa-mi promit mie sa fiu mai putin vulnerabila, mai putin accesibila, sa nu-mi mai fac un scop din a preintampina orice tristete a celor din jurul meu, sa ma intorc mai mult spre ceea ce conteaza cel mai mult in acest moment al vietii mele.
Si pentru ca vorbeam de randuri scrise de altii, iata cateva ganduri foarte dragi mie. Din pacate nu retin autoarea, poezia fiind transcrisa dintr-un ziar, in anii '80 - din "Romania Literara".
"Cand strivesti iarba
Si ea nu striga,
Sa nu crezi ca n-o doare
Sau ca n-a simtit.
Tacerea ei, devenita roua,
Este doar semnul intelegerii
Si-al iertarii"

"Lacrimile"

2010-02-11T21:49:00.004+02:00

"Cand izgonit din cuibul vesniciei
intaiul om
trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-l
lumina, zarea, norii - si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul -
si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al primaverii,
cu suflet de copil intaiul om
cazu cu fata-n pulberea pamantului:
"Stapane, ia-mi vederea,
ori daca-ti sta-n putinta impaienjeneste-mi ochii
cu-n giulgiu,
sa nu mai vad
nici flori, nici cer, nici zambetele Evei si nici norii,
caci vezi - lumina lor ma doare.
Si-atunci Milostivul intr-o clipa de-ndurare
ii dete lacrimile."

Lucian Blaga

Cand timpul incremeneste

2010-02-09T07:32:00.002+02:00

Senzatie de oprire a timpului in loc, de transformare a propriei persoane intr-o stana de piatra, intr-un sloi de gheata, aflata in imposibilitate de reactie...

Cred ca doar de doua ori in viata mi s-a mai intamplat: in momentele dinaintea Marii Treceri a tatalui meu si cand Serban s-a ratacit prin munti si l-am cautat vreo doua ore, timp in care ma simteam fara viata, paralizata........... si acum doua saptamani la aflarea vestii cumplite care mi-a transformat viata intr-o vesnica lupta intre datoriile zilnice si tristetea fara margini!

Acest balans este greu, dureros si greu de depasit daca nu as avea cativa prieteni care ma sustin, chiar si prin simpla lor existenta.

Cred in prieteni!

2010-01-25T07:54:00.003+02:00

"Cred in prieteni... in vindecarea adusa de lacrimi, rasete, in povesti impartasite si in legaturile formate din incredere si adevar... .....Cred in puterea mainii ce o strange pe alta in clipe de durere, in miracolul zambetelor si imbratisarilor spontane... ....Prietenul e ca o lumanare, iti face lumina cand se lasa intunericul. ...Am invatat ca oricat de bun iti este un prieten, oricum el te va rani din cand in cand...Iar TU trebuie sa-l ierti pentru asta!!! ...Daca iubesti pe cineva ierti orice greseala...."

" Dati-mi un punct de sprijin"

2010-01-22T18:26:00.008+02:00

Citeam cu o saptamana in urma o postare de pe un blog favorit, cu titlul "Ma declar invins". M-a impresionat mult, mai ales ca venea de la cineva care este un om puternic, inteligent, care vede limpede realitatea. Totusi se declara invins! Atunci mi-am pus problema daca as putea ajunge si eu in situatia de a face o astfel de declaratie dura: si am raspuns in gand "CATEGORIC NU"!

Dar iata ca nu a trecut mult timp si trebuie sa scriu si eu: MA DECLAR INVINSA!

Sigur ca nu este ceva definitiv, desigur pot aparea solutii sau schimbari dar azi, vineri - 22 ianuarie 2010 CHIAR MA SIMT INVINSA. De ce?

Din cauza socului pe care l-am avut si-l am la aflarea diagnosticului cuiva foarte drag, din cauza realitatii obiective (de ordin politic, social, economic) care ma dezamageste in mod sistematic, din cauza unui absurd pe care-l traiesc alaturi de fiul meu si care se refera la un sistem educational adesea bolnav si din cauza slabiciunii de care dau dovada cand vreau sa schimb radical ceva in viata mea.

Prea des trebuie sa-i spun copilului meu de 13 ani sa faca abstractie de un fapt sau de altul si ca adevarata bogatie sta in propriile calitati acumulate in suflet, in cunostintele reale pe care le are.

Prea des trebuie sa-i explic importanta cinstei si onoarei versus modele de falsa valoare bazate DOAR pe detinerea de bani.

Si lista ar putea continua dar n-are rost atata timp cat nu am si solutii.

Atentie insa: azi ma declar invinsa, fara putere de reactie, dar NU in credinta mea in bine, in frumos, in valoare, in adevar, in dragoste, in prietenie.

...Doar ca am obosit putin!

Viata

2010-01-20T22:44:00.003+02:00

"Nu-ti fie frica sa faci un pas mare. Nu poti trece o prapastie din doua sarituri mici."

David Lloyd George

"Viata inseamna a transforma constant in lumina si in flacara tot ceea ce suntem si tot ce intalnim."

Friedrich Nietzsche

"Tragedia vietii nu este ca se termina atat de repede, ci ca asteptam atat de mult sa o incepem."

W. M. Lewis

"Stiind ca vom muri, sa gasim aici un argument pentru a iubi si mai mult viata."

"Poate ca viata a avut un sens cata vreme n-am tinut sa-i dau unul."

Octavian Paler

Peisaj de iarna

2010-01-17T17:38:00.006+02:00

Desi la o prima analiza drumurile obligatorii la Iasi ar parea sa fie obositoare si impovaratoare, de fapt cele trei ore la plecare si trei ore la intoarcere sunt printre putinele ore in care am timp sa-mi fac ordine in ganduri, in planuri de tot felul si am timp sa inteleg ceea ce nu inteleg in fuga continua din timpul saptamanii...

Iar daca peisajele sunt frumoase (asa cum au fost ieri si azi), muzica acceptabila ( uneori incredibil de buna!) atunci chiar este minunat. Azi era atat de frumos afara, soare, zapada stralucitoare, iar copacii.....copacii pur si simplu m-au fascinat. Doar tulpinile erau intunecate, crengile erau imbracate in alb, era totul incredibil de imaculat! In timp ce prin minte imi treceau franturi de amintiri si ganduri de tot felul, prin fata ochilor era numai lumina si puritate. Asta mi-a creat o stare foarte buna, pozitiva si chiar am parasit orice gand negativ, bucurandu-ma de frumosul care mi se infatisa! Chiar ma gandeam cat de frumos ar fi de strabatut una din vaile Campulungului, cu piciorul.... dar ......CAND?

Sigur ca ajunsa acasa m-am afundat din nou in problemele cotidiene, grijile dinaintea fiecarei saptamani si povestea frumoasa s-a frant pentru un timp.

Dar mi-a prilejuit o mare bucurie!

Libertatea!

2010-01-14T09:14:00.006+02:00

"Freedom is just another word for nothing left to lose"
Janis Joplin — "Me & Bobby Mc Gee"

Trebuie sa mai reflectez la asta!!!

This too shall pass...

2010-01-07T19:41:00.005+02:00

"...As long as day follows night, there is hope.
Nothing stays the same forever.
This too shall pass."

Din nou o mana imbatranita si uracioasa imi sterge visul pe care incercam sa-l fauresc in minte si in suflet ca totusi suntem un spatiu cu oameni frumosi, ca totusi suntem un loc in care cei buni inving, ca totusi se poate ca binele sa invinga raul.
Da, este asa dar pentru foarte scurt timp si foarte, foarte rar!
Ramasitele schiloade ale trecutului apar periodic si murdaresc orice urma de renastere. Cat timp va trebui sa mai treaca pentru ca aceste urate semne sa fie doar amintiri?
Cati dintre noi vor mai trebui sa aleaga drumul pribegiei si al strainatatii pentru a putea trai normal? Cand va redeveni AICI locul de ACASA?
Oare cati visatori frumosi vor mai trebui sa redevina tristi roboti doar pentru a putea supravietui ritmului, mentalitatii, modelelor sarace in trairi dar poleite in aur?????
Eu care intotdeauna am crezut ca facand bine celor din jur ( tuturor este imposibil) sau celor care aveau nevoie, voi fi eu insami fericita (si chiar eram!), eu care am putut aproape mereu sa pasesc inainte chiar daca o multime de argumente m-ar fi putut opri, eu care am spus intotdeauna ca daca avem un un mic grup in care suntem fericiti, putem eluda uratul din jur, ei bine, eu care am fost intotdeauna o militanta pentru OPTIMISM, incep sa cred ca in acest minunat edificiu apar unele fisuri. Materialul care parea imbatabil da semne de slabiciune. Sau pur si simplu poate am obosit?!

"Smile Smile
pain when you torture
And the missing plague
Your days sad empty
Smiles when it's over
When nothing remains
Do your lovely dream
Smile when the sun lose light
And you feel a cross
In your tired aching shoulders
Smile is lying to your pain
And to see that you smile
Everyone will assume
What you are happy ..."

Charles Chaplin

La multi ani, 2010!

2010-01-04T18:44:00.008+02:00

Un an bun si cu impliniri tuturor!
A trecut si Revelionul, a trecut si vacanta si iata-ma la inceput de an si la inceput de saptamana din nou la scoala.
Dimineata m-am distrat vazand un titlu la televizor, legat de depresia post-vacanta! Culmea este ca nu era o gluma, era o discutie foarte interesanta cu un psiholog care prezenta solutii pentru preintampinarea unui asemenea sindrom.
Pai cu siguranta dupa ce vezi asa o emisiune chiar incepi sa simti ca ai o depresie... Glumesc! De fapt este posibil sa se intample si asa! Ca dovada azi la scoala chiar s-a vorbit despre asta si s-a confirmat de catre cativa colegi starea...
Interesant!
Eu nu simt deloc o depresie pentru ca a inceput scoala, simt doar ca sunt deseori straina si chiar ma intristeaza realitatea obiectiva care ma inconjoara, visele si dorintele celor din jurul meu. Stiu ca nici eu si nici ei nu reprezentam etalonul, stiu ca nici unul din noi nu detine adevarul suprem, cel absolut, dar mai stiu ca adesea mi-as dori sa mai atenuez putin sau sa nu vad prapastiile care se creeaza uneori intre oameni. Dar despre aceste diferente nu vreau sa vorbesc acum. Poate altadata!
Ne vorbea azi o colega despre tristetea pe care o simte de multe ori cand isi da seama ca-i lipseste cineva drag cu care sa vorbeasca de toate, sa aiba vise comune, sa planga sau sa rada pentru aceleasi lucruri! De asta era putin trista la inceput de an.

Si eu simt de multe ori la fel, prea multi prieteni dragi au plecat departe, prea rar am langa mine un umar pe care sa ma sprijin, pe care sa rad sau sa plang!
Tot astazi vorbeam cu altcineva despre cat de important (spuneam eu) sau cat de fals (spunea ea) este sa vrei sa ai un feedback din partea cuiva referitor la unele din momentele importante din viata, mai precis atunci cand te poti (sau nu) pune in pielea celuilalt pentru a da o alternativa, a aproba sau dezaproba un comportament. Imi place sa descopar mereu alte si alte impresii, alte si alte reactii sau atitudini. Iata cum doar intr-o singura zi poti descoperi o paleta intreaga de ganduri, de trairi.
SI ATUNCI CUM SA NU ASEMAN, CU MARE CONVINGERE, GANDURILE NOASTRE CU UN CARUSEL?

Miercuri....Joi....2010!

2009-12-30T10:49:00.004+02:00

Mai este atat de putin pana va incepe Anul Nou...
Aproape ca nu-mi vine sa cred ca 2009 a trecut, abia incepusem sa ma obisnuiesc cu el, cu tot ceea ce mi-a adus nou, cu toate cate erau de la fratii lui mai mari si iata ca in scurt timp trebuie sa-l salut pe cel mai mic dintre frati: 2010!
Ca totdeauna in aceste ultime zile din an, oricat de ocupata sau libera as fi, prin mintea mea alearga crampeie din anul care tocmai se incheie: bucurii, tristeti, surprize, ca intr-un montaigne russe. Chiar senzatia dupa o astfel de incursiune este aceea de dupa o "plimbare" in montaigne russe!
Ce am facut bine, ce am gresit, ce intalniri benefice am avut, ce intamplari nefaste si tot asa.
Sunt fericita ca cei din familie sunt sanatosi si linistiti, ma bucur ca am prieteni foarte buni si dragi care chiar daca nu sunt mereu cu mine, ii simt alaturi.
Tuturor celor dragi le doresc sanatate, liniste si dragoste in suflete!

Gata si Craciunul!

2009-12-28T21:59:00.009+02:00

A trecut si Craciunul!
Am avut niste zile foarte frumoase, din Ajunul Craciunului si pana acum! Cei dragi din familie mi-au fost alaturi, prietenii de asemenea (in persoana sau le-am simtit gandurile bune)...... nu este minunat?

De asemenea mi-am pus patinele in picioare, dupa aproape 30 de ani si m-am descurcat neasteptat de bine. Prima oara mi-a fost putin teama, mai ales ca patinele erau altfel decat cele pe care invatasem eu, dar dupa un sfert de ora mi-am recastigat in mare masura siguranta de altadata...

Dupa prima zi de patinaj a urmat si a doua zi de patinaj in care am fost chiar mai stapana pe situatie. Mi-a facut foarte bine acest intermezzo sportiv!

Multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi in aceste zile si care mi-au facut cele mai frumoase daruri: gandurile calde si frumoase si prietenia lor statornica!

De Craciun

2009-12-24T09:55:00.004+02:00

Ajunul Craciunului este aici!
Trebuie sa fie o minunata ocazie de intoarcere catre noi insine, catre familia noastra si catre prietenii nostri dragi. Pentru ca Nasterea este semnificatia Craciunului, sa renastem si noi curatindu-ne de cenusa de peste an, gandurile triste sa le inlocuim cu dragoste si intelegere.
Este o sarbatoare a linistii, a multumirii, este bucuria de a fi cel mai adesea acasa, langa foc, privind cu nostalgie la bradutul impodobit si amintindu-ne de magia in care era impodobit Craciunul in anii copilariei. Magia o putem si acum visa si spera si chiar trai, de noi depinde asta.
Doresc tuturor celor dragi pe care-i cunosc cat si pe cei pe care nu-i cunosc dar stiu ca exista, un Craciun imbelsugat, tihnit si petrecut langa cei pe care-i iubiti.

O mana providentiala

2009-12-19T20:47:00.004+02:00

Cateodata nu-mi vine sa cred de cat de putin avem nevoie pentru a fi fericiti, cat de putin este necesar sa ne ridicam pe varfuri si sa o luam de la capat. Simti uneori ca esti lovit incat iti va fi imposibil sa te ridici si deodata incepi sa alergi, sa fii neasteptat de dinamic doar pentru ca ai primit o vorba buna, un zambet, o floare, o strangere de mana din partea cuiva caruia, minune!, nu-i esti indiferent! Caruia chiar ii pari interesant, frumos sufleteste, capabil cum tu nici nu te gandesti sa te consideri si mai cu seama ii pari necesar. Cred ca acesta este motivul pentru care, aparent inexplicabil, oameni cazuti la pamant se ridica si nu numai ca vor continua sa traiasca frumos, dar o fac intr-un mod absolut stralucitor.

Acum inteleg cum se poate: cu cat viata te macina prin experiente nefaste, golul produs, cu cat este mai mare, cu atat poate cuprinde mai mult BINE si mai mult FRUMOS. Mai multa STRALUCIRE si mai multa IERTARE.
Si daca in aceasta metamorfoza, aparent complicata, apare si cuvantul de incurajare spus la timp si din tot sufletul, cum sa nu devii o adevarata forta?!
Iata o posibila explicatie.
Si in legatura cu IERTAREA imi amintesc o minunata poezie descoperita in studentie, care si acum dupa mai mult de 20 de ani mi se pare la fel de adevarata:
"Cand strivesti iarba
Si ea nu striga
Sa nu crezi
Ca n-o doare
Sau ca n-a simtit.
Tacerea ei
Devenita roua,
Este doar
Semnul intelegerii
Si-al iertarii!"

Se apropie sarbatorile...

2009-12-15T09:28:00.007+02:00

Pentru ca a nins si pentru ca suntem in vacanta de iarna (putin grabita cu o saptamana) sentimentul de sarbatoare il am in suflet insotit de: bucurie, tristete, teama, visare, amintire, nostalgie, intrebare. Este un amestec foarte complex pe
care-l simt de fiecare data inaintea Craciunului si a sfarsitului de an.
Bucurie pentru ca mi se pare ca lumea este mai relaxata, mai generoasa, mai luminata adesea de stralucirea colindelor si a aromelor de cozonac...
Tristete - pentru ca si de aceasta sarbatoare as da orice sa fiu impreuna cu cei dragi care nu mai sunt langa mine, din diverse motive: de trecere Dincolo sau din motive de indepartare.
Teama - pentru ca nu stiu ce va urma, nu stiu daca voi putea sa fac fata tuturor incercarilor la care viata ma supune in ultima vreme pe toate planurile.
Visare - pentru ca nu mi-am pierdut capacitatea de a spera si de a visa la frumosul din viata mea si a celor dragi mie si chiar daca realitatea de multe ori infrange visul, stiu ca binele si frumosul pot iesi invingatoare.
Amintire si Nostalgie - pentru ca cine nu face recurs la memorie atunci cand se apropie o asemenea sarbatoare: imi amintesc mereu cu cata emotie pregateam pomul de Craciun, cu cata emotie il asteptam pe Mos Craciun, imi amintesc de grupul de vecini cu care colindam pe la case si-mi amintesc de emotia cu care descopeream ca am fost iubita de Mos Craciun care-mi aducea cam tot ceea ce-i scriam eu in scrisoare...
Nostalgica sunt de cate ori imi amintesc cat de mult credeam in misteriosul Craciun si cata durere am simtit cand o prietena mi-a spulberat visul, aratandu-mi o cruda realitate...
Intrebarea pe care mi-o pun la fiecare sfarsit de an este urmarea bilantului pe care mi-l fac in aceste zile. Ce am facut bine? Dar rau? Ce as fi putut sa fac si nu am facut? Ce realizari am avut? Ce prieteni am castigat? Pe cine am pierdut?
Intrebarea vine de la sine:
Oare cum va fi in anul urmator? Mai bine sau mai rau? Mai fericit sau mai trist?
... Si pentru ca toate aceste trairi pe care le am ar trebui sa poarte un nume, le-am numit SUFLET!

Am implinit un an!

2009-11-29T11:16:00.007+02:00

Am implinit un an de cand am creat propriul blog. Imi dau seama ca a fost pentru mine un moment foarte pozitiv. Asta pentru ca inca de cand eram copil simteam mereu nevoia sa-mi notez evenimentele care ma impresionau, amintirile sau pur si simplu activitatile mele zilnice.
Dupa ce am crescut am inteles mai bine cata nevoie avem sa ne impartasim gandurile si sentimentele, bucuriile si tristetile. Scriam in jurnal micile secrete ale varstei, despre baietii pe care-i iubeam in mare secret, despre modelele mele de viata, despre personajele preferate sau despre filmele care imi marcau existenta pentru o perioada scurta de timp.
In facultate s-a dezvoltat mult paleta trairilor pe care le descriam.
Pe langa viata mea personala, ca tanara care isi lua viata in piept departe de casa, am inceput sa citesc si sa fiu mai mult interesata de adevarata cultura. Atunci am descoperit mari personalitati despre care de altfel am scris in cateva din postarile anterioare. Mi s-ar parea nedrept sa fac o enumerare a oamenilor care m-au transformat, m-au marcat si mi-au deschis o alta perspectiva asupra vietii si asupra prioritatilor si a adevaratelor valori. Sunt recunoscatoare tuturor si le multumesc din suflet ca au existat in viata mea!
Tot atunci am inteles ce inseamna adevarata dragoste, pentru care ii sunt recunoscatoare celui care mi-a revelat-o.
In aceasta perioada a studentiei am cele mai multe randuri scrise, este si normal sa fie asa...
Din momentul intrarii in serviciu scrierea in jurnal s-a mai rarit si a devenit mai mult o constatare a plafonarii celor inregimentati in sistem.
Am tinut apoi un jurnal in primii aproximativ 2 ani ai lui Serban. M-au marcat mult, m-au schimbat mult si m-au implinit ca mama.
Acum nu mai scriu in jurnal de multi ani, dar am deschis acest jurnal on-line care imi creeaza de multe ori o stare de bine.
Va multumesc tuturor celor care gasiti rabdarea si ragazul sa-mi cititi gandurile!

De THANKSGIVING DAY!

2009-11-26T07:47:00.003+02:00

Astazi este sarbatorita Ziua Recunostintei in SUA. Nu ma impresioneaza pentru ca se mananca curcan sau pentru alte manifestari gastronomice...sunt convinsa ca sunt bune, dar nu au cea mai mare relevanta pentru mine. Doar daca reprezinta un mijloc prin care sunt impreuna cu familia si prietenii mei.
In schimb mi se pare extraordinara manifestarea de multumire, de prietenie fata de cei dragi. Este minunat sa spui fiecarei persoane pe care o iubesti "Multumesc pentru...". este ziua din an in care te intalnesti, daca este posibil, sau doar transmiti prin orice mijloc existent, recunostinta ta.
Este o mare dovada de generozitate, sinceritate, prietenie si de dragoste.
HAPPY THANKSGIVING DAY !!!

Indemn la prietenie!

2009-11-21T22:33:00.004+02:00

Interesant dar nu neasteptat cum o intamplare foarte trista si socanta poate declansa in multi din noi tot felul de reactii.
Cred ca moartea Cristinei, care pe foarte multi ne-a afectat profund, a fost un dus rece in acelasi timp, un semnal de alarma, un motiv de autoanaliza.
Si azi si in fiecare zi a saptamanii acesteia am vorbit cu oameni care pe langa faptul ca sunt marcati de aceasta mare durere, au inceput sa-si analizeze propriile vieti. Este adevarat ca de multe ori aparentele pot insela, dar foarte des dorim sa ne pacalim chiar pe noi insine. Ca nu vrem o exteriorizare a propriilor trairi, a propriilor experiente pozitive sau negative de viata este de inteles . In fond rar gasim oameni atat de dragi si apropiati incat sa le impartasim tot greul nostru. Dar nu este imposibil!
De fapt cred ca nu putem trai fara prieteni adevarati. Ei sunt putini, chiar foarte putini, dar daca ii avem, suntem foarte bogati! A aduna mereu cenusa in suflete, fara sa o putem lumina prin prezenta prietenilor, este drumul sigur spre cadere.
Dar, cum spuneam mai sus, este mai grav cand dorim sa pacalim nu numai pe cei din jur, ci chiar pe noi insine. Adica evitam sinceritatea chiar si in propria constiinta, atunci chiar nu mai poate nimeni sa ne ajute. De aceea cred foarte mult in deschidere, comunicare, sinceritate, cred in analiza pe care trebuie sa ne-o facem in fata propriului EU, cred in iertare si cred in dragoste. Dragostea fata de perechea noastra, dragostea fata de copii si familie, dragostea pentru prieteni, dragostea pentru ceea ce facem cu daruire, dragostea pentru frumos si pentru fiecare gest care inseamna ca ne pasa.

Mare tristete...

2009-11-13T20:37:00.007+02:00

Azi aflu ceva care m-a zdruncinat pana in strafunduri. Cristina, cu care eram de aceeasi varsta, pe care o cunosc de cand eram copii, cu care statean uneori de vorba si asta imi facea o mare placere, care avea nenumarate calitati intelectuale si profesionale, pur si simplu nu va mai fi printre noi...
Oare ce argument poate exista in viata pentru a nu ti-o mai dori??????
Oare cat de mare trebuie sa fie disperarea incat sa vrei sa mori?
Oare cat de curajos sau cat de las trebuie sa fii sa-ti iei zilele?
Oare chiar nu s-ar putea ca printr-o prezenta benefica alaturi sa nu fii niciodata tentat de asa o grozavie?
Oare daca in momentul in care simti ca nu mai poti continua nici un minut, ar aparea omul de care sa-ti pese sau pe care il iubesti, s-ar putea schimba totul in bine?
"Nimeni nu putea raspunde intrebarilor care, ele insele, nu cautau atat un raspuns cat o posibilitate de a nu mai fi puse"
Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in pace, draga Cristina!

Pana cand???

2009-11-11T20:30:00.005+02:00

Ovidiu Iuliu Moldovan, Stefan Iordache, Leopoldina Balanuta, Adrian Pintea, Florian Pittis, George Constantin, Dina Cocea, intr-un timp foarte scurt SI ACUM SI GHEORGHE DINICA......atatia si atatia artisti, atatea si atatea valori: " maturatori de praf de stele si cusurgii fara cusur"
Ce ma ingrozeste este golul ramas: cel care, cu mare regret trebuie sa spun, nu se umple ci doar se mareste!!!!!
Si mai spun:

" Cine sunt eu,
Pun o mana peste inima mea
Pentru ca lumea sa o poata vedea...
Cine sunt eu?
SUNT SALTIMBANCUL SUFLETULUI MEU"

Gheorghe Dinica

2009-11-10T17:18:00.004+02:00

O mare tristete si o mare pierdere pentru noi toti!
Regret ENORM aceasta plecare...
A fost MARE in fiecare rol avut, in teatru sau in film, indiferent daca interpreta un personaj negativ sau pozitiv.
Dadea tot ce era mai bun in el. De ce? Pentru ca isi iubea meseria, marturisind ca nici nu ar fi stiut sau putut sa faca altceva in viata sa.
"...Dinică a fost cel mai mare actor de film din toate timpurile, a fost un artist unic. Dinică nu este repetabil", a marturisit actorul Florin Zamfirescu.

Definitie

2009-11-02T07:32:00.005+02:00

A fi puternic inseamna:

sa iubesti pe cineva in tacere
sa incerci sa ierti pe cineva, care nu merita sa fie iertat
sa astepti pe cineva, chiar daca nu crezi ca va mai reveni
sa ramai calm in momente de deznadejde
sa zambesti, cand de fapt ai dori sa plangi
sa faci pe cineva fericit, chiar daca inima ti-e franta
sa taci cand de fapt ai dori sa strigi tuturor tristetea ta
sa consolezi cand ai nevoie chiar tu sa fii consolat
sa fii increzator chiar daca nu crezi

Avem timp...

2009-10-28T18:14:00.003+02:00

Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa
ce ramane reprezinta amintirile...

Lacătele din noi se deschid cu o lacrimă

Ceilalţi lupi m-ar sfâşia, dacă ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns.

A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.

Nu dispreţui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.

Omul a devenit păcătos căutându-se pe sine şi a devenit nefericit găsindu-se.

Dacă nimic nu justifică moartea, viaţa are toate justificările.

Avem timp
Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim.

THREE THINGS

2009-10-26T19:26:00.004+02:00

Din nou cateva randuri primite azi care mi-au placut mult:

Three things in life, once gone, never come back:
TIME, WORDS, OPPORTUNITY

Three things in life that one should always have:
HOPE, PEACE, HONESTY

Three things in life that are more valuable:
LOVE, FRIENDS, SELF-CONFIDENCE

Three things in life that are never certain:
SUCCES, DREAMS, FORTUNE,

Three things in life that make a good person:
SINCERITY, HARD WORK, COMPASSION

Three things in life that can destroy a person:
PRIDE, GREED, ANGER

Three things in life that can save a person:
GOD, FAITH, HOPE

Oda ( in metru antic)

2009-10-25T12:48:00.008+02:00

Si pentru ca in ultimele postari am scris despre oameni foarte dragi sufletului meu, astazi simt ca tot despre cineva de suflet voi vorbi. O valoare pe care o port in suflet, desigur!
Imi amintesc de anii cand, copil fiind, ma asezam langa mama cu versurile lui Eminescu inainte si incercam sa descifram scrierile lui, atat de dragi si cunoscute.
Le citeam pe rand si incercam sa spunem una alteia ce intelegeam. Tin minte ca uneori ma impresionau unele versuri atat de mult incat simteam cate o lacrima calda pe obraji. De cand am crescut, adult fiind, ma impresioneaza la fel de mult si-mi dau seama cata profunzime poti gasi, daca vrei sa patrunzi intelesul lor.
In anii studentiei am participat de cateva ori la niste intalniri cu Zoe Dumitrescu Busulenga ( pe care am iubit-o si admirat-o ENORM)care ne-a povestit un episod in care citindu-se la o conferinta de fizica ( la New York cred) din manuscrisele lui Eminescu, un participant a intrebat unde traieste acest om de stiinta; raspunsul a uimit intreaga sala: omul de stiinta era de fapt un poet, iar acest poet murise de aproape 100 de ani!!!!

Cineva a constatat atunci cu stupoare ca acel citat putea fi considerat o prima explicatie a Teoriei relativitatii care a aparut descrisa amplu mult mai tarziu....
„Fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat şi aproape de dispreţuit. Dacă n-am fi avut pe Eminescu, trebuia să ne dăm demisia. Eminescu este scuza României”.
(EMIL CIORAN)
Daca ar fi sa aleg acum niste versuri care sa-mi schiteze starea mea de spirit ar fi urmatoarele:
"Nu credeam sa-nvat a muri vreodata;
Pururi tânar, înfasurat în manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.
........................................
De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc în flacari...
Pot sa mai renviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?"

"Usa interzisa" - Gabriel Liiceanu

2009-10-21T13:20:00.004+03:00

Sa fie oare instinctul de conservare altfel numit si de supravietuire?
Starea pe care am descoperit-o in Usa interzisa este exact ceea ce simt in ultima vreme. O mare mirare pentru ceea ce vad, pentru ceea ce simt, pentru dorinta si chiar puterea de a merge inainte...
"Senzatie teribila « ce caut eu aici ?» (dar altminteri unde ?) si experienta din ultimul an imi spune ca felul in care despicam cuminti timpul este un miracol, dupa cum un miracol este reglajul fin prin care luam din lume exact atat cat putem duce. Miracol este ca existam pana la urma laolalta, ca nu ne sfasiem unii pe altii, ca ne suportam scarbovniciile, pe ale noastre si pe ale celorlalti, ca facem fata lehamitei, plictisului si singuratatii, ca ne mimam multumitor iluziile, ca suportam spectacolul prostiei colective si pe al tuturor paranoicilor care se simt axa lumii"

Leopoldina Balanuta - amintiri

2009-10-15T08:21:00.007+03:00

"Cred că am devenit prea devreme un om trist"...
Astazi se implinesc 11 ani de cand Leopoldina Balanuta ne-a lasat un gol imens in suflete!
Cred ca a fost actrita care a iubit cel mai mult si mai profund poezia. Au fost si alti actori importanti care au imbratisat aceasta arta: arta recitarii, dar ea m-a impresionat intr-un mod aparte.
Tin minte ca, studenta fiind, era o adevarata binecuvantare sa pot participa la un recital de poezie Leopoldina Balanuta.
Spectacolul "Respirari" ( din Nichita Stanescu)l-am trait de nenumarate ori si totdeauna reusea sa ma surprinda si descopeream noi valente ale poeziilor atat de cunoscute!
Sau felul in care recita Eminescu...
Dupa fiecare spectacol de acest fel ma simteam mai buna, mai curata, mai sensibila, mai fericita si muuuult mai bogata!

Parerea mea!

2009-10-14T20:41:00.002+03:00

Pentru azi nu pot spune decat: greu pot fi oamenii OAMENI!

12 octombrie!!!!!

2009-10-13T08:11:00.005+03:00

Ieri a fost 12 octombrie, o zi banala si total fara importanta pentru majoritatea, pentru mine inseamna mult pentru ca intr-o astfel de zi ( dar cu muuuuulti ani in urma!) am aparut in aceasta lume.
Caldura si lumina de ieri mi-au luminat si incalzit sufletul, iar cei dragi care
si-au amintit de mine inca de duminica (primii chiar de vineri!)au insemnat ENOOOORM!
Va multumesc tuturor celor care ma ajutati sa inteleg ca totusi e bine ca intr-o zi de 12 octombrie am aparut neasteptat in aceasta lume!
Autoportret
"......
In patria sa
zapada fapturii tine loc de cuvant.
Sufletul lui e in cautare,
in muta, seculara cautare,
de totdeauna,
si pana la cele din urma hotare.
El cauta apa din care bea curcubeul.
El cauta apa
din care curcubeul
isi bea frumusetea si nefiinta."
Lucian Blaga

Ganduri despre prietenie

2009-10-10T15:37:00.009+03:00

Eu cred ca prietenia si dragostea sunt sentimentele cele mai nobile, de fapt sunt cele care il fac pe om sa-si innobileze propria viata.
Doar cu sprijinul prietenilor adevarati si al celui pe care-l iubesti poti trece mai usor peste durere, rautate, ura, umilinta, boala, tristete, singuratate, nesiguranta, cinism si atatea altele pe care viata ti le scoate permanent in cale.

" Daca ura celorlalti - covarsitoare uneori - invidia, marsavia lor sunt neputincoase, este pentru ca exista cativa oameni pe care-i iubim pana la capat"
Gabriel Liiceanu - Usa interzisa
Si cred ca nu este durere mai mare ca atunci cand un prieten te dezamageste: desigur ca poti discuta, poti salva, poate fi o simpla neintelegere. Dar daca iti pierzi un prieten drag, aproape este mai trist decat cand iti pierzi o ruda. Ruda iti este data, nu este aleasa de tine; prietenul este alegerea reciproca din diverse motive reale. Si alegerea este pe viata!
Dar cum este atunci cand ranesti un prieten, chiar daca motivele nemultumirii sunt intemeiate?
It is one of the severest tests of friendship to tell your friend his faults. So to love a man that you cannot bear to see a stain upon him, and to speak painful truth through loving words, that is friendship. Henry Ward Beecher

Wishing to be friends is quick work, but friendship is slow-ripening fruit.
Aristotel

Stiu de mult timp ca nu este usor sa ai prieteni adevarati, dar cine spune ca ceea ce este frumos si adevarat este si usor?

Despre vise...

2009-10-04T08:21:00.010+03:00

Am gasit in aceasta dimineata intr-un email ganduri despre vise si n-am rezistat tentatiei de a le impartasi.
Am incercat sa le traduc, dar se pierde frumusetea, asa incat iata-le:

"Far away there in the sunshine
Are my highest aspirations.
I may not reach them,
But I can look up and see their beauty.
Believe in them
And follow where they may lead."
Luisa May Alcott

"Nothing happens.....but first a dream." Carl Sandburg

"Only as high as I reach can I grow.
Only as far as I seek can I go.
Only as deep as I look can I see.
Only as much as I dream can I be"
Karen Ravn

"In dreams and love there are no impossibilities." Janos Arnay

"The future belongs to those who believe in the beauty of their dreams."
Eleanor Roosevelt

"We have a dream inside ourselves
A gift to us at birth
To guide us and protect us
On our journey on this earth.

We all have something special,
Each one of us unique
You have to find the courage
To find the peace you seek.

So dream your dream and live your dream
Don't be afraid to try
Just take your soul by the hand
And let your spirit fly."
Maureen Weiner

Simple ganduri

2009-09-29T22:17:00.002+03:00

"People are often unreasonable, illogical and self-centred;
Forgive them anyway."
E bine? Sigur ca da, e mai mica povara....
E usor? Sigur ca nu!

"Emotie de toamna"

2009-09-23T07:51:00.004+03:00

"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare."
Nichita Stanescu

Simple ganduri

2009-09-18T21:52:00.003+03:00

"The good you do today people will often forget tomorrow;
Do good anyway."

Sper ca binele facut mie de cineva sa nu-l uit! Astazi am primit o mare dovada de generozitate si prietenie si stiu ca nu le voi uita niciodata.
Iar acest bine are loc intr-o perioada destul de tulbure si cu multe dezamagiri in privinta oamenilor. Multumesc!

Poate ca si eu am facut uneori bine celor din jurul meu, neasteptand multumiri sau recunostinta vesnica dar cel mai des s-a uitat repede si nu mi s-a raspuns cu bine.
In general am o buna memorie si daca uneori mai mimez ca nu vad sau ca nu inteleg, o fac doar ca cel de langa mine sa nu se simta jenat sau pur si simplu mai ofer sanse de indreptare.
In realitate vad si inteleg tot ce este de vazut si de inteles, iar iertarea ma insoteste mult timp pana la limita de la care nu mai pot continua...si abia atunci intervine ruptura.
Iata un alt modus vivendi.

Lucian Blaga

2009-09-11T09:24:00.004+03:00

AMURG DE TOAMNA

"Din varf de munti amurgul sufla
cu buze rosii
in spuza unor nori
si-atata
jeraticul ascuns
sub valul lor subtire de cenusa.

O raza
ce vine goana din apus
si-aduna aripile si se lasa tremurand
pe-o frunza:
dar prea e grea povara -
si frunza cade.

O, sufletul!
Sa mi-1 ascund mai bine-n piept
si mai adanc,
sa nu-1 ajunga nici o raza de lumina:
s-ar prabusi.
E toamna."