Will you cry..

Fragmente de ganduri....

Mamă

"E tot mai frig,
Străinătatea mă pătrunde,
Pe cum mă urc se şterge drumul înapoi.
E-atâta depărtare pân' la tine,
Că s-ar putea-nălţa biserici
Să mijlocească rugile-ntre noi."
Ana Blandiana

Despre ziduri si flori

Cred ca fiecare om poate fi comparat cu o "constructie" mai mult sau mai putin frumoasa, impresionanta, sofisticata, dupa cum simte si este in fapt sau dupa cum vrea sa fie sau sa para. Fapt este ca de-a lungul anilor adaugam cate o caramida, cate un detaliu sau, dimpotriva, daramam sau schimbam cate ceva. Suntem foarte absorbiti de aceasta munca, uitand aproape de tot ceea ce este in jurul nostru. Devenim tot mai preocupati de "zidirea" noastra....

Sigur ca facem si sacrificii, ce zidire exista fara sacrificii: familie, prietenii, iubiri, amintiri, si cate altele!

Cand simtim ca este cam ceea ce am dorit, urmeaza o mare intrebare: Si acum ce urmeaza? Acum sunt fericit? Imi este mai bine?

Privind in jurul nostru vedem doar turnuri, dar unde sunt oamenii????

Sigur ca se poate intampla uneori ca din turnuri sa ramana doar niste ruine, sigur ca unele pot fi minunate, dar tot niste ziduri reci raman, fara viata!

Am observat adesea, mai ales in ultima vreme, oameni carora nu le lipseste nimic in sfera materiala. Ba chiar le prisoseste, profesional sunt apreciati, in schimb sunt nefericiti. Le lipseste viata personala, prietenii adevarati, dragostea: le- au zidit in turnurile lor!

Pentru a nu gresi trebuie sa spun ca pana la un punct este absolut normal sa zidim, dar din cand in cand sa ne oprim, sa ne uitam in jurul nostru si sa ne bucuram de fiecare clipa frumoasa. Timpul tace si trece, cum obisnuieste cineva drag sa spuna!

Apoi sa mai punem cate o caramida, dar sa mai mirosim si cate o floare!

Ajungi intr-un moment al vietii, cand ii pierzi pe cei dragi, cei care au insemnat enorm pentru tine, au insemnat practic temelia pe care ai cladit, intelegi cat de mult au insemnat, cat de mult te-au ajutat si iubit, dar intelegi ca nu-i vei mai avea alaturi niciodata in aceasta viata.

Deodata te simti foarte singur si trist si cu regrete, dar fara solutii imediate!

Asa ca nu uitati: in timp ce va construti pe voi insiva puneti-va din cand in cand cate o floare pentru ca frumosul din jur sa va insoteasca mereu!

Ganduri...

Am reinceput cursurile, in calitate de studenta! De data aceasta, spre deosebire de prima oara, o fac din convingerea ca este ceea ce imi doresc si mi se potriveste. Desigur sunt disfunctii si acum. Din cauze conjuncturale, atitudinale, materiale, emotionale... si atatea altele. Dar luate in ansamblu, cursurile sunt motivante si-mi confirma asteptarile. Exceptiile uneori ma sperie, ma fac sa renunt, dar imediat ma redresez, privind inainte si ignorandu-le pe cat posibil....

Cursul de duminica a avut un mare impact asupra mea. Mi-a dat mult de gandit prin caile nenumarate pe care mi le-a deschis. Am gasit in acest fel explicatii la o multime de situatii conflictuale pe care le-am avut de-a lungul timpului. Am inteles sursa unora si explicatia reactiilor in multe din cazuri. Ma ajuta mult acest gen de intelegere. Ma inteleg mai bine pe mine si pe ceilalti.

O alta noutate ar fi ca am reinceput sa cant la chitara... Serban si-a descoperit aceasta pasiune, iar eu am redescoperit-o alaturi de el!

Si uite asa am doua motive pentru care viata poate fi frumoasa, chiar si atunci cand sufletul este greu de durere... Pierderea mamei nu o pot inca depasi in niciun plan, dar gasirea unor motive de a merge inainte sunt foarte reconfortante si... e foarte bine ca exista!