duminică, 29 noiembrie 2009

Am implinit un an!


Am implinit un an de cand am creat propriul blog. Imi dau seama ca a fost pentru mine un moment foarte pozitiv. Asta pentru ca inca de cand eram copil simteam mereu nevoia sa-mi notez evenimentele care ma impresionau, amintirile sau pur si simplu activitatile mele zilnice.
Dupa ce am crescut am inteles mai bine cata nevoie avem sa ne impartasim gandurile si sentimentele, bucuriile si tristetile. Scriam in jurnal micile secrete ale varstei, despre baietii pe care-i iubeam in mare secret, despre modelele mele de viata, despre personajele preferate sau despre filmele care imi marcau existenta pentru o perioada scurta de timp.
In facultate s-a dezvoltat mult paleta trairilor pe care le descriam.
Pe langa viata mea personala, ca tanara care isi lua viata in piept departe de casa, am inceput sa citesc si sa fiu mai mult interesata de adevarata cultura. Atunci am descoperit mari personalitati despre care de altfel am scris in cateva din postarile anterioare. Mi s-ar parea nedrept sa fac o enumerare a oamenilor care m-au transformat, m-au marcat si mi-au deschis o alta perspectiva asupra vietii si asupra prioritatilor si a adevaratelor valori. Sunt recunoscatoare tuturor si le multumesc din suflet ca au existat in viata mea!
Tot atunci am inteles ce inseamna adevarata dragoste, pentru care ii sunt recunoscatoare celui care mi-a revelat-o.
In aceasta perioada a studentiei am cele mai multe randuri scrise, este si normal sa fie asa...
Din momentul intrarii in serviciu scrierea in jurnal s-a mai rarit si a devenit mai mult o constatare a plafonarii celor inregimentati in sistem.
Am tinut apoi un jurnal in primii aproximativ 2 ani ai lui Serban. M-au marcat mult, m-au schimbat mult si m-au implinit ca mama.
Acum nu mai scriu in jurnal de multi ani, dar am deschis acest jurnal on-line care imi creeaza de multe ori o stare de bine.
Va multumesc tuturor celor care gasiti rabdarea si ragazul sa-mi cititi gandurile!

joi, 26 noiembrie 2009

De THANKSGIVING DAY!

Astazi este sarbatorita Ziua Recunostintei in SUA. Nu ma impresioneaza pentru ca se mananca curcan sau pentru alte manifestari gastronomice...sunt convinsa ca sunt bune, dar nu au cea mai mare relevanta pentru mine. Doar daca reprezinta un mijloc prin care sunt impreuna cu familia si prietenii mei.
In schimb mi se pare extraordinara manifestarea de multumire, de prietenie fata de cei dragi. Este minunat sa spui fiecarei persoane pe care o iubesti "Multumesc pentru...". este ziua din an in care te intalnesti, daca este posibil, sau doar transmiti prin orice mijloc existent, recunostinta ta.
Este o mare dovada de generozitate, sinceritate, prietenie si de dragoste.
HAPPY THANKSGIVING DAY !!!

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Indemn la prietenie!

Interesant, dar nu neasteptat, cum o intamplare foarte trista si socanta poate declansa in multi dintre noi tot felul de reactii.
Cred ca moartea Cristinei, care pe foarte multi ne-a afectat profund, a fost un dus rece si in acelasi timp, un semnal de alarma, un motiv de autoanaliza.
Si azi si in fiecare zi a saptamanii acesteia am vorbit cu oameni care pe langa faptul ca sunt marcati de aceasta mare durere, au inceput sa-si analizeze propriile vieti. Este adevarat ca de multe ori aparentele pot insela, dar deseori dorim sa ne pacalim chiar pe noi insine. Ca nu vrem o exteriorizare a propriilor trairi, a propriilor experiente pozitive sau negative de viata  - este de inteles. In fond rareori gasim oameni atat de dragi si apropiati incat sa le impartasim tot greul nostru. Dar nu este imposibil!
De fapt cred ca nu putem trai fara prieteni adevarati. Ei sunt putini, chiar foarte putini, dar daca ii avem, suntem foarte bogati! A aduna mereu cenusa in suflete, fara sa o putem indeparta si lumina prin prezenta prietenilor, este drumul sigur spre cadere.
Dar, cum spuneam mai sus, este mai grav cand dorim sa pacalim nu numai pe cei din jur, ci chiar pe noi insine. Adica evitam sinceritatea chiar si in propria constiinta, si atunci chiar nu mai poate nimeni sa ne ajute. De aceea cred foarte mult in deschidere, comunicare, sinceritate, cred in analiza pe care trebuie sa ne-o facem in fata propriului EU, cred in iertare si cred in dragoste. Dragostea fata de perechea noastra, dragostea fata de copii si familie, dragostea pentru prieteni, dragostea pentru ceea ce facem cu daruire, dragostea pentru frumos si pentru fiecare gest care inseamna ca ne pasa.

vineri, 13 noiembrie 2009

Mare tristete...


Azi aflu ceva care m-a zdruncinat pana in strafunduri. Cristina, cu care eram de aceeasi varsta, pe care o cunosc de cand eram copii, cu care statean uneori de vorba si asta imi facea o mare placere, care avea nenumarate calitati intelectuale si profesionale, pur si simplu nu va mai fi printre noi...
Oare ce argument poate exista in viata pentru a nu ti-o mai dori??????
Oare cat de mare trebuie sa fie disperarea incat sa vrei sa mori?
Oare cat de curajos sau cat de las trebuie sa fii sa-ti iei zilele?
Oare chiar nu s-ar putea ca printr-o prezenta benefica alaturi sa nu fii niciodata tentat de asa o grozavie?
Oare daca in momentul in care simti ca nu mai poti continua nici un minut, ar aparea omul de care sa-ti pese sau pe care il iubesti, s-ar putea schimba totul in bine?
"Nimeni nu putea raspunde intrebarilor care, ele insele, nu cautau atat un raspuns cat o posibilitate de a nu mai fi puse"
Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in pace, draga Cristina!

miercuri, 11 noiembrie 2009

Pana cand???

Ovidiu Iuliu Moldovan, Stefan Iordache, Leopoldina Balanuta, Adrian Pintea, Florian Pittis, George Constantin, Dina Cocea, intr-un timp foarte scurt SI ACUM SI GHEORGHE DINICA......atatia si atatia artisti, atatea si atatea valori: " maturatori de praf de stele si cusurgii fara cusur"
Ce ma ingrozeste este golul ramas: cel care, cu mare regret trebuie sa spun, nu se umple ci doar se mareste!!!!!
Si mai spun:

" Cine sunt eu,
Pun o mana peste inima mea
Pentru ca lumea sa o poata vedea...
Cine sunt eu?

SUNT SALTIMBANCUL SUFLETULUI MEU"

marți, 10 noiembrie 2009

Gheorghe Dinica


O mare tristete si o mare pierdere pentru noi toti!
Regret ENORM aceasta plecare...
A fost MARE in fiecare rol avut, in teatru sau in film, indiferent daca interpreta un personaj negativ sau pozitiv.
Dadea tot ce era mai bun in el. De ce? Pentru ca isi iubea meseria, marturisind ca nici nu ar fi stiut sau putut sa faca altceva in viata sa.
"...Dinică a fost cel mai mare actor de film din toate timpurile, a fost un artist unic. Dinică nu este repetabil", a marturisit actorul Florin Zamfirescu.

luni, 2 noiembrie 2009

Definitie


"A fi puternic inseamna:

sa iubesti pe cineva in tacere
sa incerci sa ierti pe cineva, care nu merita sa fie iertat
sa astepti pe cineva, chiar daca nu crezi ca va mai reveni
sa ramai calm in momente de deznadejde
sa zambesti, cand de fapt ai dori sa plangi
sa faci pe cineva fericit, chiar daca inima ti-e franta
sa taci cand de fapt ai dori sa strigi tuturor tristetea ta
sa consolezi cand ai nevoie chiar tu sa fii consolat
sa fii increzator chiar daca nu crezi."