vineri, 28 august 2009

Do it anyway!

In ultimele zile constat o agitatie continua si adanca in lumea invatamantului in general, in mijlocul colegilor mei in special...
Sa ma intreb de ce?
Foarte simplu: va incepe curand un nou an scolar. De aceea putini se intreaba ce au facut in ultimul an, cate realizari reale au avut. Majoritatea isi creeaza cu grija o lista de drepturi.
Pare incredibil comportamentul unor adulti, al unor intelectuali in fata provocarilor de orice natura: rar le infrunta cinstit si cel mai adesea gasesc motive pentru a se considera nedreptatiti, inferiorizati si nicio clipa nu incearca sa fie obiectivi cu ei insisi, nu in fata altora ci in fata constiintei lor.
Aceasta reactie de autovictimizare apare la fiecare inceput si sfarsit de activitate: la inceput pentru ca este greu orice inceput si este mai mult de muncit, la sfarsit pentru urmeaza o evaluare si DESIGUR va fi incorecta.
Multumesc lui Dumnezeu ca sunt si destui oameni adevarati, suficienti incat normalitatea sa incline in partea corecta...

Voi scrie in continuare un fragment despre cum trebuie sa fii, gasit in camera Maicii Teresa dar scris de Kent M. Keith la varsta de 19 ani ("The Paradoxical Commandments")

"People are often unreasonable, illogical and self-centred;
Forgive them anyway.

If you are kind, people may accuse you of selfish, ulterior motives;
Be kind anyway.

If you are succesful, you will win some false friends and some true enemies;
Succeed anyway.

If you are honest and frank people may cheat you;
Be honest and frank anyway.

What you spend years building, someoane may destroy overnight;
Build anyway.

If you find serenity and happiness, others may be jealous;
Be happy anyway.

The good you do today people will often forget tomorrow;
Do good anyway.

Give the world the best you have, and it may be never enough;
Give the world the best you've got anyway.

You see, in the final analysis, it is all between you and God. It was never between you and them anyway."

miercuri, 26 august 2009

Memorialul Durerii


Nu am crezut ca o vizita la Sighet va putea sa ma impresioneze atat de mult... De fapt mi-a fost foarte greu sa gasesc un cuvant care sa poata exprima starea mea din timpul si de dupa vizita!
Simteam pur si simplu ca fiecare pas pe care-l fac, fiecare celula vizitata, fiecare document sau obiect de acolo sunt pietre de moara pentru sufletul meu, dar si fizic eram aproape in imposibilitatea de a mai merge.
Cand am gasit pe listele sau in fotografiile de acolo oameni atat de dragi sufletului meu, care au fost umiliti si exterminati fizic, m-am intrebat daca mai exista vreo vietate in lumea asta capabila de atata cruzime cum este omul?!
Nu cred!
Omul poate fi extrem de rau sau extrem de generos, probabil ca este normal sa fie asa.
Iar gandurile lui Iuliu Maniu nu fac decat sa reveleze faptul ca acei oameni atat de valorosi care au fost inchisi de comunisti pentru idealurile lor nu au putut fi distrusi decat fizic, ceea ce era in mintea si in sufletul lor, va ramane sper pentru totdeauna motivatia noastra pentru un viitor mai bun!

marți, 18 august 2009

Drumul vietii

Am ales pentru imaginea antetului un drum al vietii foarte sugestiv.
Stiu de unde pornesc, nu stiu unde ajung. Dar doza de imprevizibil este normala si de dorit chiar!

Este destul de accidentat uneori, alteori neted, are cateodata schimbari de directie, cat si posibilitatea de a pasi alaturi; desigur cu asumarea acestei schimbari.

Nu poti sa stii ce este alaturi: mai bine sau mai rau?! Totusi incearca!

Poti avea de-a lungul vietii unele obstacole, pot exista pericole, pot exista mari bucurii sau surprize, toate la un loc reprezinta drumul meu, al tau, al oricui. Important este sa nu te plictisesti ingrozitor mergand pe el, iar fericirea impartasirii bunelor si relelor este vitala. Nu poti pasi mereu singur , dar nici singuratatea in doi sau in mai multi nu mi-o doresc.
Pare simplu drumul vietii, dar iata ca exista nuante si posibilitati pe care doar traindu-le le poti intelege si cunoaste.
Drum bun tuturor!

duminică, 16 august 2009

Mie imi pasa!





Da, mie chiar imi pasa!
Imi pasa daca cineva este trist, imi pasa daca cineva este bolnav, imi pasa daca niste oameni vor ramane fara serviciu, imi pasa daca vad o vietate ca sufera din diverse motive, imi pasa daca un om de valoare este marginalizat, sufar enorm daca dispare un om drag.....chiar imi pasa.
Nu ma pot detasa total si permanent de ceea ce ma inconjoara!
Si nu doar ca imi pasa, dar chiar imi place sa fiu de ajutor, in masura in care pot. Si nicio clipa nu ma gandesc la reciprocitate, nu de asta imi pasa. Nu astept ceva in schimb, iar daca am fost de ajutor cuiva nu astept in sinea mea vesnice multumiri.
Pur si simplu fac parte din natura mea intrajutorarea si voluntariatul.
Evident ca s-a intamplat sa se intoarca impotriva mea o fapta buna (dupa ideea ca "nicio fapta buna nu ramane nepedepsita")dar s-a intamplat si sa-mi cladesc adevarate prietenii! Rare dar trainice!
De asemenea am simtit mereu ca am pe cineva langa mine cand mi-a fost greu, la bine au fost mai multi...
Dar niciodata nu mi s-a intamplat sa nu pot gasi un om atunci cand aveam reala nevoie de el.... probabil ca functioneaza legea compensatiei.
Si mai trebuie sa recunosc: cea mai mare bucurie pe care o am este atunci cand descopar un OM!
Nu il caut cu lampa precum Diogene, dar cand il intalnesc sunt cu adevarat fericita!
De aceea cred ca este o mare fericire sa iti pese, inseamna ca esti viu cu adevarat si nu doar mimezi viata!
Iar pasarea sau nepasarea sunt alegeri pe viata!

"Cel mai mare pacat fata de oameni nu este ura....ci indiferenta fata de ei. Indiferenta este esenta inumanitatii!" ( George Bernard Shaw)

"Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenta" (Elie Wiesel)

"Ignoranta este noaptea mintii, o noapte fara luna si fara stele." (Confucius)

joi, 13 august 2009

Jocul de-a vacanta


Tocmai m-am intors de la Neagra Sarului, locul atat de drag mie! Ca in fiecare vara ne-am intalnit cativa oameni dragi, din familie si prieteni, sa ne umplem plamanii cu o gura de aer curat, iar sufletele cu sentimente pozitive...
Cu adevarat, spiritul unei asemenea intalniri este puternic resimtit si impartasit de toti cei dragi din jur.
Este extraordinar sa te poti elibera de toate grijile, durerile, tristetile, lipsurile, limitele fizice: totul devine usor, relaxant, ca un joc.


Atunci am simtit exact ce inseamna "Jocul de-a vacanta" al lui M.Sebastian.
Nu prea ne interesa ora, nu ne interesau deloc stirile, ziarele sau alte informatii de acest gen. Singura noastra grija era cum sa facem sa ne simtim liberi de griji!

Coincidenta sau nu, dar in ziua cand ne pregateam de plecare a fost prima zi mohorata, trista, ca si sufletul meu...
Ajunsa acasa nu stiam ce ar trebui sa fac mai intai, sa ma "infig" in realitate sau sa fac trecerea gradata, molcoma.
Dar cum intotdeauna exista intamplari neprevazute, de a caror existenta nu ma pot indoi niciodata, viata bate filmul, desigur.
Asa incat trecerea nu a fost nici brusca si nici molcoma, a fost de-a dreptul neasteptata, un amestec perfect de durere si fericire ( imposibil de separat una de alta din intreg) care m-a lasat total nepregatita pentru a face pasul urmator.
Si atunci ma tot intreb: ce urmeaza????

vineri, 7 august 2009

Motzu' Pittis...


Ce pacat ca de doi ani nu-l mai avem langa noi pe Florian Pittis...
Mereu reusea prin cateva sclipiri sa aduca lumina celor care erau in intuneric. Asta era minunat!
Iar mie personal imi facea o imensa placere sa-l aud vorbind stralucitor despre marea muzica si in general despre notiunea de valoare.
Il adoram cand canta sau recita in modul lui inconfundabil cantece pe care acum nimeni nu le-ar mai putea canta sau poezii pe care nimeni nu le-ar mai recita la intensitatea si "apasarea" lui.

Sfarsitul nu-i aici ( Bob Dylan/ traducere Florian Pittis)

Cand necazuri te doboara
Si prieteni n-ai sa-i strigi,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Si ce slaveai in taina
E-asa cum nu-ti explici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Cand oprit la o rascruce,
Drumul nu stii sa-l prezici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Cand nu mai ai nici vise
Si nu stii cum sa te ridici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Cand se-aduna norii negri,
Ploaia cade ca un brici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Mangaiere n-ai, nu vezi acum
Maini intinse de amici
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Pomul vietii creste mandru
Unde spiritul e viu,
Lumineaza ea, salvarea,
Cerul gol si cenusiu.

Cand orasele-s in flacari,
Musuroaie de furnici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

Si cand cauti in zadar un om
Printre-atatea mii de venetici,
Tine minte
sfarsitul nu-i aici.

luni, 3 august 2009

Ana Blandiana

Imi propun sa postez printre alte ganduri personale si cateva din creatiile catorva mari romani valorosi care mi-au indreptat coloana vertebrala, mi-au fost prieteni atunci cand imi era greu si au avut o mare contributie in formarea propriei scari de valori.

Zbor
De boala de care sufăr
Nu se moare,
Ci se trăieşte -
Substanţa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulţindu-se din sine fără oprire.
E o boală impecabilă,
O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă
Laminată în văzduhul asurzitor,
O cădere
Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,
I se spune zbor.


Definiţie
Prea frumos
Pentru a nu fi cucerit,
Prea tânăr
Pentru a nu fi stăpânit,
Prea bogat
Pentru a-şi aparţine;

Prea înţelept
Pentru a lupta,
Prea curajos
Pentru a nu fi rănit
Prea sceptic
Pentru a nu fi înfrânt;

Prea înfrânt
Pentru a nu fi liber,
Prea liber
Pentru a nu fi umilit,
Prea umilit
Pentru a muri.